Bursă de valori și mecanismul funcționarii ei - studiu de caz BVB

INTRODUCERE

Scopul proiectului este să ne prezinte toate caracteristicile, informaţiile despre bursa de valori.

Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate, unde se întâlnesc şi se reglează, liber sau dirijat, cererea şi oferta de active financiare, necesare creării de resurse pentru dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii în cadrul firmelor.

În economia financiară circuitul activelor financiare are loc între mulţimea ofertanţilor de fonduri (investitorii) şi mulţimea utilizatorilor acestora, în vederea realizării unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a cărei finalizare este profitul.

Indiferent de forma ei juridică, care poate fi de drept public sau de drept privat, bursa de valori funcţionează sub controlul şi supravegherea statului. Pe plan internaţional, în cele mai multe state funcţionează burse de drept privat ca societăţi pe acţiuni. Bursele de drept public sunt administraţii ale statului cu caracter nelucrativ.

Încă de la apariţia lor, bursele de valori s-au bucurat de un interes deosebit din partea marelui public, reprezentând pentru unii o speranţă de îmbogăţire rapidă iar pentru alţii soluţia în căutarea unei certitudini asupra viitorului apropiat sau îndepărtat.

Capitolul 1:Bursa de valori

1.1. Elemente definitorii

Bursa reprezintă piaţa pe care se oferă şi se desfac după o procedură specială, mărfuri sau valori mobiliare. Caracteristică ţărilor cu economie de piaţă, bursa este definită ca o asociaţie organizată a comercianţilor, agricultorilor, armatorilor, bancherilor, asigurătorilor în vederea negocierii de valori publice şi private pe piaţa capitalului.

Bursa de valori este una din cele mai importante instituţii ale economiei de piaţă, un segment al pieţei financiare, o piaţă secundară organizată, transparentă şi supravegheată pe care se încheie tranzacţii referitoare la valori mobiliare, derivate ale acestora, bani.

Valorile mobiliare (titlurile financiare) care constituie obiectul principal al contractelor ce se încheie la bursa de valori reprezintă economii financiare, disponibilităţi neutilizate ce sunt redirijate în procesul negocierilor către cele mai productive activităţi economice. Bursa de valori apare ca un regulator al fluxurilor financiare, un stimulator şi diversificator al producţiei rentabile, precum şi un detector al producţiei nerentabile.

Bursele de valori reprezintă întotdeauna un barometru extrem de sensibil şi exact al stării de fapt în domeniul economic, social, geo-politic şi valutar. Preţul la care se negociazã un titlu de valoare reflectă fidel starea economico-financiară a societăţii care l-a emis, în sens pozitiv sau negativ.

1.2. Obiectul bursei de valori

La bursa de valori se negociază:

a) Valori mobiliare (titluri financiare): acţiuni, obligaţiuni, bonuri şi bilete de tezaur, titluri de rentă, etc.

b) Valute selective.

c) Produse bursiere derivate: contracte futures, opţiuni pe marfă, opţiuni pe titluri financiare, opţiuni pe valute, opţiuni pe indici de bursă, opţiuni pe rata dobânzii.

Există burse la care obiectul principal al negocierilor îl constituie acţiunile. Aceste burse se mai numesc şi burse de acţiuni. Unele burse de valori au ca obiect de activitate tranzacţionarea valorilor mobiliare pe plan local şi acestea sunt burse locale, necaracteristice în comerţul bursier internaţional, altele au un obiect extins la un număr mare de valori mobiliare admise la cotare, indiferent de ţara emitentă. Acestea sunt burse caracteristice, de reputaţie internaţională, deţinând un rol conducător în tranzacţiile bursiere generale.

1.3. Condiţiile esenţiale pentru înfiinţarea unei burse de valori

Pentru fondarea unei burse de valori sunt necesare trei condiţii:

a) existenţa în zona respectivă sau în apropiere a unor societăţi anonime de mare anvergură;

b) difuzarea acţiunilor şi a obligaţiunilor emise de societăţile anonime respective la un număr mare de acţionari;

c) reglementarea judicioasă a activităţii tranzacţionale prin norme legislative imperative cu privire la codul de conduită, limita participărilor, modul de desfăşurare a negocierilor.