Cadrul politicii monetare unice - Instrumente de politică monetară ale BCE - Analiza politicii monetare în perioada 1999-2017

1.1.Canale de transmisie a politicii monetare

Canalele de transmisie ale politicii monetare se referă la metodele prin care politica monetară influențează nivelul și structura cererii și ofertei globale, precum și obiectivele finale ale politicii economice.

Aceste canale de transmisie sunt:

- Efectul cost al capitalului

Politica monetară are la dispoziție rata dobânzii ale cărei variații are influență asupra costului capitalului, ceea provoacă modificări ale consumului, investițiilor, depinzând de valorile elesticităților-dobândă ale acestor componente.

- Efectul volumului de credit

Acesta intervine când există un dezechilibru între cerere și ofertă, cererea de credit depășind oferta. Se face o ajustare a fiecărei piețe în dezechilibru, creditele acordate corespunzând creditelor oferite.

- Efectele bogăție

- efectul încasărilor reale

Atunci când agenții economici doresc să-și păstreze un nivel constant al încasărilor reale se produc variații ale încasărilor monetare nominale, acestea influențând nivelul activității sau nivelul prețurilor. Așadar, prin modificarea ofertei nominale de monedă de către autoritatea monetară are loc un decalaj între nivelul dorit și nivelul obținut al încasărilor reale. Pentru a-i putea opri pe agenții economici să elimine acest decalaj, aceștia trebuie să cumpere active financiare sau reale când încasările reale sunt inferioare încasărilor efective și să le vândă atunci când încasările efective sunt inferioare încasărilor reale.

- efectul-titlu sau efectul Keynes

Se referă la variațiile nivelului general al ratelor dobânzii.Valoarea unui activ, precum și rata lui de randament variază invers. Așadar, atunci când ratele dobânzii scad, scad și ratele care ajută la actualizarea fluxurilor scontate de venituri. Totodată, dacă ratele de actualizare a fluxurilor veniturilor scad, valoarea bogăției crește, iar dacă ratele cresc, valoarea bogăției scade.

- Ratele de schimb

Într-o economie deschisă, ratele de schimb sunt situate la originea efectelor-preț, efectelor-venit și efectelor-bogăție.

- Efectele de anunț

Politica monetară are influență asupra variabilelor aflate sub control direct, adică variabilele cu un puternic grad de semnificație, indicând astfel intențiile sale sau evoluția previzibilă a inflexiunilor acesteia. Acest lucru are ca scop transmiterea unui mesaj pentru a influența anticipările prețului, ratei dobânzii, precum și comportamentele agenților economici.

Se consideră că rolul politicii monetare este mai mult de a transmite mesaje către partenerii sociali și operatorii pieței, decât de a manevra instrumente specific.

1.2.Banca Centrală Europeană-unic titular al dreptului de a realiza politica monetară unică

Ca toate celelalte forme de politică economică, politica monetară își realizează obiectivele fundamentale din perspectiva obiectivelor intermediare.

Potrivit Tratatului de la Maastricht, obiectivul principal al politicii monetare luat în calcul de BCE este stabilitatea prețurilor.

Puterea politică nu are dreptul de a stabili, în mod direct, nivelul anumitor indicatori economici. De exemplu, rata șomajului, care depinde de diferite variabile precum nivelul de cerere de forță de muncă, nevoia reală de forță de muncă, precum și costurile salariale.

Autoritățile monetare pot influența rata șomajului prin costul creditului, impulsionând volumul de activitate al potențialilor angajatori, precum și prin reducerea ratei dobânzilor.

În principal, transmiterea politicii monetare are în vedere două faze:

- prima, unde se realizează modificări asupra ratei dobânzilor și a masei monetare, ceea ce duce la modificări asupra pieței de capital;

- a doua, unde aceste schimbări produc modificări asupra cheltuielilor nominale în activitatea particularilor, precum și în activitatea întreprinderilor de producție și întreprinderilor de prestări de servicii.

După introducerea monedei Euro, statele membre ale Uniunii Monetare Europene au renunțat la controlul politicii monetare cedând aceste privilegii către BCE și SEBC.

Definirea stabilității prețurilor, plecând de la o aparentă opoziție, o creștere mai mică de 2% se interpretează astfel: