Calcularea dobânzilor acordate de bănci persoanelor fizice și persoanelor juridice pentru depozitele constituite la BRD

CAP.1. INFORMATII GENERALE PRIVIND DOBANDA

1.1. Definirea dobanzii.

Dobanda reprezinta suma de bani platita de debitor celui care acorda imprumutul si anume creditorului pentru valoarea imprumutului acordat in banci, pana la restiuirea lui, In cazul creditului, creditorul este banca sau o alta insitutie financiara iar in cazul depozitelor, creditorul este persoana fizica sau firma care isi tine economiile la banca.

1.2. Metode de determinare a dobanzii.

Determinarea dobanzii prezinta deosebita importanta in activitatea practica de creditare. In cele ce urmeaza sunt prezentate metodele frecvent intalnite in calcularea dobanzii.

a) pentru creditele bancare acordate si depozitele constituite;

b) pentru scontarea si rescontarea efectelor de comert;

c) pentru conturile curente.

a) Pentru creditele acordate si depozitele constituite se calculeaza dobanda simpla sau dobanda compusa.

- dobanda simpla se calculeaza in cazul in care perioada analizata este mai mica de un an, iar dobanda nu se capitalizeaza ci se incaseaza la sfarsitul perioadei

Relatia de calcul: D = C* nz * rd

Unde: D = dobanda (in suma absoluta);

C = capitalul imprumutat sau valoarea depozitului

nz = numarul de zile pentru care se realizeaza creditarea;

rd = rata nominala a dobanzii, exprimata %.

- dobanda compusa (dobanda acumulata) se practica atunci cand perioada de creditare sau de depunere este mai mare de un an, iar dobanda este reinvestita la fiecare scadenta.

Dobanda compusa se calculeaza prin aplicarea ratei dobanzii la suma rezultata din capitalul initial depus si dobanda obtinuta pe perioada anterioara.

Relatia de calcul: D = C*(1 + rd)nz – C

b) Pentru scontarea si rescontarea efectelor de comert

Dobanda, care poarta denumirea de scont se calculeaza dupa urmatoarea relatie:

Relatie de calcul: S = V * n z * r s

Unde : S = scontul;

V = valoarea nominala a titlului de credit;

nz = numarul de zile pana la scadenta;

rs = procentul ratei dobanzii sau taxa scontului.

c) Pentru dobanzile aferente conturilor curente

Se practica urmatoarele metode de calcul al dobanzilor la conturile curente: metoda directa si metoda indirecta;

In general, conturile curente prezinta solduri creditoare, dar pot exista si situatii in care clientii pot efectua plati mai mari decat disponibilitatile in cont curent, caz in care contul clientului prezinta sold debitor.

- Metoda directa presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

- separarea operatiunilor creditoare si debitoare;

- stabilirea numerelor de dobanzi, creditoare sau debitoare, prin ponderarea sumei fiecarei operatiuni cu un numar de zile calculat din momentul efectuarii operatiei pana la sfarsitul perioadei (numita epoca);

- insumarea numerelor de dobanda debitoare pe de o parte, si a celor creditoare pe de alta parte;

- calcularea dobanzii aferente prin impartirea soldului numerelor la divizorul fix;

- stabilirea soldului contului curent la sfarsitul perioadei si influentarea acestuia cu nivelul dobanzii calculate.

- Metoda indirecta, mai rar practicata de banca, apeleaza la un artificiu de calcul, datorita faptului ca nu se cunoaste precis momentul incheierii contului.

Se calculeaza o dobanda fictiva, cuprinsa intre momentul deschiderii contului si momentul inceperii operatiilor de cont.

Atunci cand se cunoaste momentul inchiderii contului se va calcula o dobanda totala pentru perioada cuprinsa intre momentul deschiderii contului si cel al inchiderii acestuia. Din dobanda totala se deduce dobanda fictiva, astfel incat se obtine o dobanda reala.