Card de debit cu overdraft versus card de credit

1. CARDUL – generalităţi

Una dintre cele mai populare tehnologii din lumea bancară este fără îndoială cardul, sau „banii din plastic” denumire sub care mai este cunoscut. Preluând o mare parte din operaţiunile de la ghişeu, cardul bancar a permis orientarea funcţionarilor către servicii mai complexe şi mai personalizate, care au dus la creşterea gradului de satisfacţie al clientului.

Cardul este o inovaţie revoluţionară care a putut fi aplicată datorită progreselor deosebite în domeniile informatic şi electronic în măsură să faciliteze schimbul de fonduri prin tehnici electronice între partenerii de tranzacţii prin intermediul băncilor. Cardul a intrat definitiv în familia instrumentelor de plată atunci când aplicarea tuturor inovaţiilor componente s-a dovedit eficientă, adică preţurile echipamentelor şi reţelei au devenit accesibile, atât băncilor cât mai ales populaţiei, principalul beneficiar, care putea efectua plăţi fără a mai folosi numerarul.

Cardul este definit ca un instrument de plată electronică, respectiv un suport de informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care permite deţinătorului său să utilizeze disponibilităţile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului ori să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deţinătorului cardului, în vederea efectuării, cumulativ sau nu, a următoarelor operaţiuni:

• retragerea de numerar, respectiv încărcarea şi descărcarea unităţilor valorice în cazul unui instrument de plată de tip monedă electronică, de la terminale precum distribuitoarele de numerar şi ATM, de la ghişeele emitentului/băncii acceptate sau de la sediul unei instituţii obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică;

• plata bunurilor sau a serviciilor achiziţionate de la comercianţii acceptanţi şi plata obligaţiilor către autorităţile administraţiei publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalităţi etc., prin intermediul imprinteriilor, terminalelor POS sau prin alte medii electronice;

• transferurile de fonduri între conturi, altele decât cele ordonate şi executate de instituţiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plată electronică.

Cardul bancar este un instrument de plată fără numerar, prin care posesorul poate achita contravaloarea unor bunuri sau servicii la comercianţii care acceptă acest mijloc de plată prin intermediul echipamentelor POS (Point of Sale) sau poate obţine numerar de la banca emitentă prin intermediul bancomatelor (ATM – Automated Teller Machine). Legat de aceste două mari categorii de operaţiuni, funcţiile cardurilor s-au dezvoltat în timp, concomitent cu tehnologiile dedicate şi reţelele specializate care s-au format. Astfel, pe lângă retragerea de fonduri şi plata la comerciant, cardul poate permite creditarea posesorului şi garantarea plăţilor către un beneficiar.

În funcţie de tipul de serviciu oferit cardurile pot fi:

• carduri de credit;

• carduri de debit;

• cheque guaranted card.

În România, folosirea carduri-lor debuteaza, în 1992, prin aderarea la sistemul VISA International si, în 1994, la sistemul Europay, ulterior bancile comerciale constituind la Bucuresti societatea comerciala numita ROMCARD specializata în autorizarea si prelucrarea automată a operaţiunilor cu carduri. Din 1996, a demarat si programul emisiunii de carduri în lei BRD lansând cardul PRIMA. Pâna la finele anului 1996, vânzarile prin carduri depasesc 35 milioane $.