Centrele Financiare Internaționale

INTRODUCERE

Un centru financiar internaţional constituie un adevărat pol de atracţie şi redistribuţie a capitalurilor la nivel internaţional. El reuneşte o gamă largă de activităţii financiare, operaţiuni de capital, activităţi financiar-bancare şi de asigurări.

Centrele financiare internaţionale joacă un rol deosebit de important în economia ţării în care sunt localizate. Centrele reunesc competenţele financiare, specialişti ce intervin pe pieţele eurodevizelor, eurocreditelor, euroobligaţiunilor, cei ce activează pe piaţa de schimb sau în domeniul proiectelor de investiţii internaţionale. Exemplul Londrei este suficient pentru a demonstra semnificaţia unui asemenea centru pentru economia ţării gazdă. În cazul City, două cifre relevă importanţa sectorului financiar pentru economia Marii Britanii – contribuţia la balanţa curentă de ordinul a 20 miliarde de lire sterline şi cele peste 500.000 de locuri de muncă.

Ceea ce este valabil pentru Londra este valabil şi pentru New York, Chicago, Zürich, Frankfurt, Paris şi multe altele, impactul economic al acestor centre fiind în continuă creştere. Peste tot în lume importanţa pieţelor de valori este tot mai mare, ţările în dezvoltare şi cele în tranziţie, au creat recent asemenea pieţe care, pe măsură ce reformele instituţionale şi economice progresează, atrag investitori internaţionali.

Aceste pieţe, create în ultimele două decenii, au devenit tot mai active, tipurile şi volumul de titluri sunt în creştere, iar politicile macroeconomice adoptate de guvernele ţărilor în cauză sunt tot mai stabile. În acelaşi timp, cadrul legislativ devine tot mai suplu, facilitând accesul investitorilor la informaţie.

Zonele offshore sunt zone favorabile din punct de vedere financiar, libere, mai puţin impozabile şi mai puţin transparente cu privire la obligaţia de a declara la fisc veniturile obţinute de pe urma capitalului. Normele bancare prudenţiale internaţionale se aplică şi ele mai puţin strict, băncile având posibilitatea de a opera cu un nivel mai scăzut al fondurilor proprii.

Dezvoltarea centrelor bancare offshore este văzută ca un proces financiare special, iniţiat odată cu creşterea volumului de eurooperaţiuni. Mai multe ţări, în principal cele de mici dimensiuni, au descoperit că prin înfiinţarea unor astfel de centre care să ofere avantaje operaţionale atractive pentru băncile străine, şomajul local poate să scadă semnificativ, autorităţile locale pot să aibă acces pe pieţele financiare internaţionale, creşte eficienţa sistemului financiar local şi nivelul de trai.

Ele pot fi împărţite în trei mari categorii. Prima categorie include centrele bancare offshore, în care tranzacţiile locale şi cele străine sunt separate prin utilizarea unor conturi speciale pentru cele străine, care sunt scutite de restricţiile care se aplică pe piaţa financiară naţională, cum ar fi, de exemplu, cele cu privire la rezerve. Din această categorie, cele mai reprezentative centre sunt: Tokyo, New York şi Singapore. Cea de a doua categorie include centrele care se bazează pe modelul londonez, în sensul că liberalizarea funcţionează atât pentru rezidenţi, cât şi pentru nerezidenţi. Pentru aceste locaţii (Hong Kong şi altele), piaţa offshore nu este altceva decât o piaţă onshore între nerezidenţi, din moment ce tranzacţiile locale şi cele străine sunt integrate. Cel de al treilea tip de centru offshore este paradisul fiscal, unde tranzacţiile între nerezidenţi sunt scutite de impozite şi taxe. Ca exemple avem insulele Cayman şi Bahamas.

CAPITOLUL I.

Centre financiare internaţionale şi centrele offshore – definire şi caracteristici

1.1. Caracteristicile unui centru fiananciar internaţional

Suprimarea în foarte multe state a reglementărilor protecţioniste, a controlului asupra schimbului monetare, precum şi înlesnirile financiare, au determinat o concentrare a activităţii financiare în zonele cele mai favorabile din punct de vedere al facilităţiilor de execuţie sau al avantajelor fiscal şi, deci, apariţia unor mari centre financiare internaţionale, cărora le revine un rol important în dezvoltarea economiei mondiale.

Dacă se are în vedere momentul apariţiei şi dezvoltării unui centru financiar, se pot distinge următoarele categorii de centre financiare:

- centrele financiare tradiţionale,

- centrele bancare offshore,

- centrele financiare aparţinând unor pieţe de capital în formare şi, mai recent,

- centrele financiare integrate.

Dezvoltarea unor centre financiare internaţionale necesită eforturi susţinute şi continue, care se concretizează, de regulă, în mod lent, fiind necesari mai mulţi ani pentru obţinerea rezultatelor scontate. Principala condiţie pe care un astfel de centru trebuie să o indeplinească se referă la liberalizarea economică, deoarece nici o piaţă financiară nu poat funcţiona fără libertatea de a munci, de a consuma, de a economisi şi de a investi. În plus, este nevoie de un sistem financiar sănătos şi de o monedă stabilă care pot spori încrederea investitorilor străini, de instituţii şi instrumente financiare eficiente de orientare a economiilor către investiţii productive şi de o legislaţie adecvată, întrucât liberalismul nu trebuie înţeles prin politici absolutiste. Nu în ultimul rând, tehnologiile şi mijloace de comunicaţie care permit efectuarea în mod eficient a unor operaţiuni de clearing şi de decontări, precum şi capitalul uman bine pregătit (experţii financiari) joacă un rol important.

Funcţia principală a unui centru financiar internaţional este atragerea şi redistribuirea capitalului la nivel mondial. Pentru îndeplinirea acestei funcţii, un centru financiar internaţional trebuie să aibe anumite caracteristici : 1) oferirea unei game largi de produse financiare; 2) prezenţa unui număr mare de bănci şi alte categorii de instituţii financiare internaţionale; 3) existenţa unor înalte competenţe profesionale şi a unei bogate expertize; 4) existenţa unei largi reţele de activităţi adiacente.

1) Oferirea unei game largi de produse financiare este prima caracteristică a unei pieţe financiare naţionale, devenite centru financiar internaţional.

Un centru financiar este, în primul rând, o piaţă financiară capabilă să satisfacă nevoile de capital pe termen lung ale întreprinderilor şi pe care se negociază o mare cantitate de titluri pe termen lung (acţiuni, obligaţiuni). În prezent însă, un centru financiar este mai mult decât un simplu loc unde se fac tranzacţii cu titluri pe termen lung: aici se concentrează un număr mare de instituţii bancare şi financiare şi se efectuează un număr mare de tranzacţii diversificate, de natură să satisfacă diferitele obiective ale investitorilor şi multiplele necesităţi ale debitorilor. Pentru ca o piaţă financiară naţională să devină un centru financiar internaţional, trebuie să posede o vastă piaţă monetară, de pe care băncile şi ceilalţi participanţi să se poată alimenta cu fonduri lichide, de origine naţională sau internaţională, şi pe care să îşi poată plasa excedentele de trezorerie. Existenţa unei pieţe monetare dezvoltate, pe care se efectuează un volum important de tranzacţii, permite băncilor să-şi diversifice gama titlurilor financiare pe termen scurt pe care le utilizează (certificate de depozit, euro-note etc.).

În al doilea rând, este necesară o piaţă ipotecară dezvoltată de natură să permită tranzacţionarea înscrisurilor ipotecare, ce materializează anumite creanţe specifice tranzacţiilor imobiliare.

În al treilea rând este necesară o piaţă valutară funcţională, pe care se tranzacţionează la vedere şi la termen toate monedele utilizate în comerţul internaţional.

Unele pieţe financiare au şi burse de mărfuri dezvoltate, a căror prezenţă întăreşte şi amplifică impactul internaţional al pieţelor respective.