Cerințe privind nivelul minim de lichiditate - studiu de caz MLB Romexterra Bank SA

Cuvinte cheie

• Reglementările prudenţiale

• Controlul prudential

• Lichiditatea institutiilor de credit

• Nivelul minim de lichiditate

• Lichiditatea efectiva

• Lichiditatea necesara

Obiectivele proiectului

• Definirea cuvintelor cheie

• Insusirea notiunilor de baza privind reglementarile prudentiale in Romania

• Evidentierea elementelor de fundamentare si stabilire a indicatorului de lichiditate

• Cunoasterea principalelor cerinte prudentiale privind nivelul minim de lichiditate

• Imbinarea aspectelor teoretice cu abordari practice

Introducere

În literatura de specialitate se foloseşte adesea termenul de „reglementări bancare şi prudenţiale” pentru a se sublinia faptul că există o reglementare prin legi şi alte norme asimilate pentru a asigura un cadru legal necesar desfăşurării activităţii bancare şi pentru statuarea unor relaţii responsabile între bănci şi clienţii lor.

Reglementările prudenţiale reprezintă o măsură necesară şi utilă pentru a preveni înclinaţia managerilor către profituri mari şi rapide care adesea implică renunţarea la cele mai elementare măsuri preventive. Necesitatea unei atitudini prudenţiale impuse băncilor prin lege decurge, în primul rând din rolul băncilor, a sistemului bancar în economie. Situaţia economică şi financiară a agenţilor economici şi a persoanelor fizice este îmbinată în procesul serviciilor bancare şi orice destabilizare a băncilor poate conduce la multiple fenomene de criză în economie, în viaţa întreprinderilor şi a familiilor.

Reglementările prudenţiale au ca sferă de aplicabilitate spaţiul naţional făcând referiri directe către legile şi normele statuate de fiecare ţară. Creşterea continuă a riscurilor bancare în epoca contemporană, concomitent cu intensificarea relaţiilor de colaborare, a dus la internaţionalizarea reglementărilor, în sensul elaborării unor norme naţionale conform principiilor acceptate de mai multe ţări, de genul grupurilor internaţionale de studii organizate de Banca Reglementelor Internaţionale de la Basel sau aplicarea normelor comunitare, elaborate sub forma directivelor europene, în sistemul Uniunii Economice Europene.

Reglementările elaborate de Banca Naţională a României sunt aliniate la standardele internaţionale în materie, fiind în concordanţă atât cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancară , cât şi cu Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activităţii instituţiilor financiare şi de credit.

Legea bancară română stabileşte prin reglementări cerinţele prudenţiale, ca norme de reducere a expunerii la risc, de constituire a unor resurse de acoperire a pierderilor rezultate din realizarea riscurilor sau măsuri de limitare a efectelor negative ale înfăptuirii riscurilor. Normele bancare impun băncilor un comportament obligatoriu comensurat prin anumiţi parametrii.

Sectorul bancar este unul dintre cele mai reglementate sectoare din întreaga societate, iar regulile privind capitalul bancar reprezintă ponderea cea mai semnificativă din aceste reglementări. Această importanţă deosebită care se acordă capitalului bancar se datorează faptului că băncile sunt, de fapt intermediari pe piaţa financiară, şi astfel nu-şi folosesc decât într-o măsură foarte mică propriile resurse.

În ansamblul lor , reglementările prudenţiale sunt pentru bănci limitative în extinderea sferei de activităţi, restrictive privind cifra de afaceri angajată, care în virtutea acestor reglementări trebuie să fie dimensionată cu potenţialul băncii, şi în consecinţă diminuează posibilităţile de profit.

În general reglementările sunt menite să preîntâmpine şi să diminueze riscurile şi să limiteze şi să micşoreze pierderile. Unul dintre efectele principale este protecţia băncii faţă de tendinţele abuzive, agresive ale managerilor.

În concluzie, reglementările creează condiţii de funcţionare echitabilă pentru toate băncile şi un climat de competitivitate specific. Toate acestea conduc la dezvoltarea sănătoasă a activităţii bancare ş i asigură un loc şi un rol pe măsură sistemului bancar.

CAPITOLUL 1

1. Controlul si norme prudentiale

Controlul prudential are ca obiectiv impiedicarea manifestarii riscurilor interne cat si externe, la nivelul unei institutii bancare, precum si evitarea propagarii acestora.

La nivel microeconomic, controlul prudential consta in gestionarea interna a activitatii, tinand seama de evolutia constrangerilor care se exercita din exterior, respectiv modificari ale cadrului de desfasurare a activitatii sau refefinirii ale regulilor prudentiale la nivel national ori international.

Norme prudentiale europene si internationale

Regulile prudentiale bancare care se exprima, cel mai adesea, prin anumite raporturi au ca sfera de curpindere principalele aspecte ale gestiunii bancare. Respectarea acestora orienteaza, in mod-decisiv, strategia bancara si permite armonizarea cu legislatia europeana in vederea integrarii tarilor europene si cu cea internationala. Pentru tarile membre ale UE, prudenta bancara poate fi cuantificata prin urmatoarele instrumente: solvabilitatea bancara, coeficientul riscurilor mari, coeficientul de adaptare la riscul de piata, nivelul participatiilor financiare, nivelul capitalului minim. La nivelul fiecarei tari exista si niveluri proprii ale unor raporturi, precum raportul de lichiditate si coeficientul fondurilor proprii si ale resurselor permanente.

Analiza diferitelor norme prudentiale evidentiaza existenta unor caracteristici comune, si anume:

a) nivelurile impuse prin reglementarile prudentiale nu constituie rezultatul unor studii teoretice aprofundate sau al unor demonstratii obiective. Nimeni nu poate afirma ca raportul de solvabilitate de 8% este cel mai bun nivel. De asemenea, nu s-a demonstrat, inca, existenta unei corelatii inverse intre raportul fondurilor proprii poderate si falimentul bancar;

b) o alta caracteristica este aceea ca reglementarile prudentiale vizeaza, in mod esential, institutiile de credit, spre deosebire de constrangerile prudentiale din domeniul industrial care vizeaza produsele: marime, greutate, componenta. In domeniul bancar, reglementarile se refera la practicile bancare si la structura institutiei respective, ceea ce conduce la efecte asupra bilantului bancar;

c) pentru majoritatea reglementarilor, instrumentul central de masura il constituie notiunea de fonduri proprii, ceea ce face posibila armonizarea la nivel european si international a regulilor adoptate.

2. Rolul si necesitatea reglementarilor prudentiale

Spre deosebire de alte ramuri, comerţul de bancă, respectiv profesia de bancher, este o activitate reglementată. Sunt supuse reglementării: modul de acces la această sferă a afacerilor, condiţiile de aport, mod de operare şi alte îngrădiri, delimitări şi limitări.

Şi legile de organizare bancară (Legea bancară Nr. 58/1998) prevăd ca atare cerinţe prudenţiale.

Accepţia clasică a reglementărilor prudenţiale implică forma condiţiilor juridice financiare şi a ratelor de gestiune. Prin aceste reglementări se protejează , în principal:

- băncile împotriva riscurilor determinate de calitatea clienţilor şi a acţiunilor lor;

- clienţii împotriva incompetenţei şi agresivităţii (lipsei de echilibru) managementului bancar;

- interesele acţionarilor faţă de un management defectuos al echipei de conducere a băncii;

- interesele societăţii faţă de instabilitatea băncilor, decurgând dintr-un management neechilibrat şi agrasiv.