Cheltuieli Publice pentru Învățământ

1.Introducere

Pentru realizarea practică a deciziilor publice, statul, colectivitățile locale și alte entități publice ocazionează costuri financiare, cunoscute ca fiind cheltuieli publice. Ele reflectă opțiunile politice ale statului (guvernului).

Cheltuielile publice sunt ocazionate de realizarea rolului statului ca autoritate publică și ca actor economic, fiind suportate de către toți cetățenii acestuia, în proporții diferite. Deoarece rolul statului este atins prin intermediul politicilor publice pe care autoritățile publice le transpun în viață, cheltuielile publice pot fi considerate ca reprezentând costurile realizării politicilor publice. Toate aceste componente sau politici sunt semnificative în privința ocazionării de cheltuieli menite să acopere nevoi de interes general (educație, sănătate, apărare națională, ordine publică, siguranță națională, protecție sociala etc.).

Cheltuielile publice exprimă relații economico-sociale în formă bănească, manifestate între stat, pe de o parte, și persoane fizice și juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării și utilizării resurselor financiare ale atatuli, în scopul îndeplinirii funcțiilor acestuia.

Concret, cheltuielile publice se materializează în plăți efectuate de stat pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, acțiuni social-culturale, apărare națională, ordine publică, acțiuni economice etc.

Cheltuielile publice pentru acțiuni social-culturale vizează o serie de nevoi sociale a căror satisfacere reclamă organizarea de către autoritățile publice centrale și locale a unor acțiuni prin intermediul instituțiilor publice. Aceste cheltuieli se referă la învățământ, cultură, religie, acțiuni sportive și de tineret, sănătate, securitate socială (asigurări sociale, asistență socială, ajutor de șomaj, alte categorii de indemnizații și ajutoare).

Structura cheltuielilor publice pentru acțiuni social-culturale diferă în funcție de gradul de dezvoltare a țării; în țările dezvoltate, ponderea cea mai mare o dețin cheltuielile cu securitatea socială. Ponderi importante mai dețin și cheltuieli cu învățământul și/sau sănătatea.

Cheltuielile detinate acțiunilor social-culturale sunt acoperite din surse publice/private, interne/externe, după caz. Aceste surse sunt; fonduri bugetare, contizații/contribuții, fondurile proprii, veniturile realizate, procente din veniturile populației, fondurile organizațiilor fară scop lucrativ, resurse financiare externe.

2. Cheltuielile publice pentru învățământ-generalități

Dezvoltarea învățământului se realizează în concordanță cu cerințele dferitelor etape de dezvoltare economico-socială și ale egalizării condițiilor de instruire și educare a tuturor membrilor societății. Învățământul este chemat să contribuie într-o măsură din ce în ce mai mare la progresul de ansamblu al societății. Dezvoltarea și modernizarea învățământului au condus la creșterea resurselor alocate acestuia, în toate țările, atât dezvoltate, cât și în curs de dezvoltare.

Creșterea cheltuielilor publice pentru învățământ este datorată acțiunii conjugate a multor factori, și anume:

a) factori demografici

Creșterea populației a antrenat în mod firesc sporirea populației școlare. Explozia demografică ce a condus la depășirea cifrei de 6 miliarde de locuitori ai globului, s-a reflectat în principal în creșterea contingentelor școlare, a gradului de cuprindere în sistemul de învățământ și a obligativității anumitor grade de învățământ.

Aceasta a atras dupa sine un necesar sporit de cadre didactice. Necesarul de cadre didactice a sporit și ca urmare a îmbunătațirii raportului elevi/ profesori.

b) factori economici

Dezvolatarea economică, sporirea și diversificarea capitalului fix și circulant, ca urmare a modernizării și a perfecționării proceselor tehnologice, au reclamat o forță de muncă cu calificare medie și superioară. Aceasta s-a putut obține efectuând un volum sporit de cheltuieli pentru învățământ. Aceste cheltuieli sporite erau legate de organizarea învățământului de structura internă a învățământului de diferite grade, de creșterea ponderii studenților în număr total al elevilor și studenților. Necesităților modernizării învățământului, sporirea mijloacelor tehnice, a aparaturii necesare desfășurării procesului instructiv și intensificarea utilizării acestora, precum și creșterea nivelului prețurilor și tarifelor, acționează în aceeasi direcție. Posibilitățile de finanțare a învățământului, datorate dezvoltării economice a țării respective și creșterea produsului intern brut, pot oferi resurse financiare sprijinului dezvoltării și modernizării învățământului într-o proporție mai mare sau mai mică. Existența și a altor surse de acoperire a acestor cheltuieli decât cele bugetare contribuie la completarea resurselor financiare publice destinate învățământului.