Cheltuielile Bugetului Public

CAPITOLUL I. SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE

1.1.Continutul cheltuielilor publice

Cheltuielile publice exprima relatii economice sociale în forma baneasca, care se manifesta între state, pe de o parte, si persoane fizice si juridice, pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului. Cheltuielile publice se materializeaza în plati efectuate de stat din resurse mobilizate pe diferite cai.

Continutul economic al cheltuielilor publice se afla în legatura cu destinatia lor. Unele cheltuieli exprima un consum definitiv de produs intern brut, reprezentând valoarea platilor pe care le efectueaza institutiile publice, iar alte cheltuieli publice exprima o avansare de produs intern brut, reprezentând participarea statului la finanatarea formarii brute de capital atât în sfera productiei materiale cât si în sfera nemateriala.

Cheltuielile publice sunt diversificate: unele se manifesta direct prin finanatarea de catre stat a investitiilor publice pentru a putea functiona, altele influenteaza direct mediul economic si social.

Cheltuielile publice trebuie analizate nu numai prin prisma domeniului în care sunt efectuate ci si din punct de vedere al inflatiei.

Cheltuielile publice înglobeaza: cheltuielile publice efectuate de administratii publice centrale de stat din fondurile bugetare si extrabugetare; cheltuielile colectivitatilor sociale (ale unitatilor administrativ-teritoriale); cheltuielile finantate din fondurile asigurarilor sociale de stat; cheltuielile organismelor (administratiilor) internationale finantate din resurse publice.

Cheltuielile totale se obtin prin însumarea cheltuielilor diferitelor categorii de administratii publice, din care s-au dedus sumele reprezentând transferuri de resurse financiare între administratiile publice.

Cheltuielile publice totale consolidate înglobeaza:

- cheltuielile administratiei publice centrale care cuprind: cheltuielile administratiei publice centrale, finantate de la bugetul de stat (bugetul guvernului central), cheltuielile finantate din fondurile securitatii sociale (din bugetul asigurarilor sociale de stat) si cheltuielile administratiei publice centrale finantate din fonduri speciale;

- cheltuielile publice ale subdiviziunilor politice si administrative intermediare finantate de la bugetele acelor subdiviziuni;

- cheltuielile colectivitatilor locale, finantate din bugetele unitatilor administrativ-teritoriale;

- cheltuielile autoritatilor supranationale

Între notiunea de cheltuieli publice si cheltuieli bugetare trebuie facuta distinctie, astfel cheltuielile publice se refera la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul institutiilor publice (armata, institutii social – culturale, ordine interna si siguranta nationala, aparatul de stat, cercetare stiintifica) care se acopera, fie de la bugetele statului (pe plan central sau local), fie de la bugetele proprii ale institutiilor, pe seama veniturilor obtinute, iar cheltuielile bugetare se refera numai la acele cheltuieli care se acopera de la bugetul de stat, din bugetele locale sau din bugetul asigurarilor sociale de stat.

Delimitarea cheltuielilor publice în raport cu cheltuielile bugetare publice: cheltuielile bugetare acoperite din surse financiare publice, constituite în: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele institutiilor publice autonome; cheltuielile acoperite din fondurile cu destinatie speciala; cheltuielile extrabugetare acoperite din surse financiare publice constituite în afara bugetului prevazute în bugetele de venituri si cheltuieli extrabugetare ale institutiilor publice; cheltuielile efectuate din bugetul trezoreriei nete.

Delimitarea cheltuielilor bugetare în cadrul celor publice se bazeaza pe câteva principii:

- efectuarea cheltuielilor bugetare este conditionata de prevederea expresa si aprobarea nivelului acestora de catre Parlament sau de consiliile locale;

- nerambursabilitatea sumelor alocate si cheltuite conform destinatiilor pentru care s-au aprobat aceste sume;

- efectuerea cheltuielilor este determinata de îndeplinirea conditiilor legale;

- finantarea se efectueaza în functie de gradul de subordonare a institutiilor sau activitatilor cu caracter bugetar: din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, din bugetele locale sau din bugetele fondurilor speciale;

- exercitarea controlului financiar cu caracter preventiv si acordarea vizei cu ocazia operatiunilor de deschidere a finantarii, de alocare si utilizare a resurselor financiare publice.

1.2. Criterii de grupare a cheltuielilor publice

Abordarea structurii cheltuielilor publice necesita utilizarea mai multor criterii de grupare. În practica financiara si statistica statelor si a organismelor internationale se folosesc urmatoarele tipuri de clasificari: administrativa, economica, functionala, financiara, în functie de rolul lor în procesul reproductiei sociale, gruparea folosita de organismele O.N.U. si clasificatii mixte sau combinate.

Clasificatia administrtiva, care are la baza criteriul institutiilor prin care se efectueaza cheltuielile publice: ministere (departamente), institutii publice autonome, unitati administrativ-teritoriale.

Gruparea cheltuielilor pe criterii administrative este utila deoarece alocatiile bugetare se stabilesc pe beneficiari: ministere si alte institutii centrale, judete, orase, comune. Structura ministerelor si subordonarea institutiilor publice se modifica periodic, ceea ce face cheltuielile publice necomparabile în timp.

Clasificatia economica are la baza doua criterii de grupare, prima în care cheltuielile se împart în: cheltuieli curente (de functionare) si cheltuieli de capital (cu caracter de investitii); cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative si cheltuieli de transfer (de redistribuire).

Cheltuielile curente asigura întretinerea si buna functionare a institutiilor publice. Ele reprezinta un consum definitiv de produs intern brut si trebuie sa se reânoiasca anual.

Cheltuielile de capital (investitii) se concretizeaza în achizitionarea de bunuri de folosinta îndelungata, destinate sferei productiei materiale sau sferei nemateriale dezvoltând si modernizând patrimoniul public (scoli, spitale, administratie).

Cheltuielile privind serviciile publice sau administrative cuprind remunerarea seviciilor, a prestatiilor si a furniturilor necesare bunei functionari a institutiilor publice sau achizitionarii de mobilier, aparatura si echipamente. Ele se deosebesc de cheltuielile de transfer dupa cum au sau nu la baza o contraprestatie în momentul efectuarii de catre stat.

Cheltuielile de transfer reprezinta trecerea unor sume de bani de la buget la dispozitia unor persoane juridice (intreprinderi producatoare, institutii cu activitati autofinantate), unor persoane fizice (pensionari, someri, studenti), sau unor bugete ale administratiei locale. Ele au caracter economic (subventii acordate agentilor economici pentru acoperirea unor cheltuieli de productie, redresare financiara, stimularea exportului), sau sociale (pensii, burse, ajutoare).

Combinarea gruparii cheltuielilor publice în cheltuieli de capital (investitii) si curente (functionale) cu grupare a lor în cheltuieli privind serviciile publice si cheltuielile de transfer care permite definirea unei alte grupari: cheltuieli ale serviciilor publice care cuprind cheltuieli curente, cheltuieli de capital; cheltuielile de transfer care cuprind cheltuieli privind crearea de venituri în bani (alocatii, asistenta sociala) si subventii acordate intreprinderii productive sau institutiilor pentru activitatile autofinantate pentru acoperirea cheltuielilor.