Cheltuielile publice pentru cercetare științifică și dezvoltare tehnologică

1.1.Conceptul de cheltuială publică

În ceea ce privesc cheltuielile publice putem afirma că acestea concretizează cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie a finanţelor publice,mai precis aceea a repartizării resurselor financiare publice pe diferite destinaţii.

La nivel general,cheltuielile publice sunt reprezentate de relaţiile economice-sociale,care au o formă bănească Aceste relaţii au loc între stat pe de o parte şi persoanele fizice şi juridice pe de altă parte în ideea repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului,dar şi pentru a putea fi îndeplinite funcţiile acestuia.

Cheltuielile publice sunt concretizate în plăţile efectuate de către stat din resursele aflate la dispoziţia acestuia pentru a putea fi satisfăcute numeroasele nevoi publice ,interesele generale ale societăţii şi a îndeplinirii obiectivelor urmărite de către stat:

- funcţionarea instituţiilor publice

- asigurarea ordinii şi liniştii publice şi a siguranţei naţionale

- finanţarea învătământului,culturii şi sănătăţii

- finanţarea sistemului de asigurări sociale

- realizarea acţiunilor economice de interes general

Toate aceste cheltuieli,pentru asigurarea ordinii şi liniştii publice,pentru finanţarea învăţământului,pentru sănătate au rolul de a concretiza cea de-a doua etapă a funcţiei de repartiţie a finanţelor publice,şi anume aceea care constă în repartizarea fondurilor publice pe diferite destinaţii

Obiectivele finanţate de către stat în cadrul sectorului public se pot regăsi atât în sfera producţiei materiale cât şi în sfera nematerială.Pentru a putea fi îndeplinite toate funcţiile interne şi externe ale statului sunt necesare mai multe organe şi instituţii publice.Putem astfel observa faptul că acest tip de cheltuieli cuprind trei elemente constitutive şi anune:

- întrebuinţarea unor anumite sume de bani;

- pentru aceste repartizări este nevoie de stat sau de o unitate administrativ-teritorială;

- întrebuinţarea acestor sume de bani se realizează în scopul satisfacerii unor nevoi publice;

Această noţiune de cheltuială publică este utilizată în finanţe cu mai multe semnificaţii:

- în sens juridic-acestea semnifică o plată ce este legată de funcţionarea instituţiilor publice şi în general de înfăptuirea activităţilor cu caracter public,cuprinzând chiar şi întreprinderile care deţin capital de stat.Cheltuielile publice se realizează doar prin intermediul unor organe specializate care au competenţe în avizarea şi efectuarea operaţiunilor de plăţi,ce se realizează din totalitatea resurselor financiare publice ,potrivit normelor legale aflate în vigoare în ţara respectivă.

- în sens economic- cheltuielile publice se află la baza ofertei de utilităţi publice,întâlnite sub forma bunurilor şi serviciilor ce sunt destinate consumului public,iar în principiu prin intermediul acestora se asigură funcţionarea normală a instituţiilor de stat.

În tratarea cheltuielilor publice există doua concepţii şi anume :

- concepţia economiştilor clasici care considerau că acest fel de cheltuială a statului reprezintă o consumaţie de valori cu caracter definitiv dar şi nerecuperabil.Aceste cheltuieli reuşesc să afecteze într-un mod negativ mărimea produsului naţional şi astfel se ajunge la o diminuare a bogăţiei naţionale.Au de asemenea şi un impact nefavorabil asupra reproducerii capitalului dar şi a prosperităţii naţiunii.

- concepţia economiştilor moderni -cheltuielile publice nu mai reprezintă doar consumuri diferite de resurse ci ajung să însemne şi procese de alocare a resurselor în scopul folosirii mai raţionale a acestora,respectiv de asigurare a unei dezvoltări echilibrate a economiei dar şi a unei stabilităţi sociale.

În raport cu modul de finanţare a cheltuielilor de interes public putem să deosebim componentele majore ale cheltuielilor publice şi anume :cheltuielile bugetare,cheltuielile extrabugetare,cheltuielile speciale şi cheltuielile întreprinderilor cu capital de stat.