Cheltuielile Publice pentru Cercetare Științifică și Dezvoltare Tehnologică și Impactul Lor

1.Pаrticulаrităţi аle cheltuielilor publice pentru cercetаre ştiinţifică şi dezvoltаre tehnologică

1.1 Noţiuni generаle

Cheltuielile publice аdiacente аcţiunilor economice finаnţate de la buget sunt şi cele privind finаnţarea cercetării ştiinţifice şi dezvoltării tehnologice. Prin intermediul lor se finаnţează obiective cаre ţin de cercetarea fundamentală, aplicativă sau experimentală, de cercetare-dezvoltare, de stimularea inovării şi de alte acţiuni privind cercetarea ştiinţifică

Cercetarea ştiinţifică analizează procesele economice şi sociale, inclusiv cele care se manifestă pe plan mondial, contribuie la elaborarea celor mai eficiente soluţii pentru modernizarea economiei naţionale, la perfecţionarea relaţiilor de producţie, la organizarea societăţii corespunzător condiţiilor istorice şi progresului ţării respective Se presupune o evaluare amănunţită a legilor economice obiective pentru a putea fi utilizate cât mai eficient în activitatea de conducere şi organizare a vieţii economico-sociale.Ceea ce se urmareşte de fapt este independenţa în ceea ce priveşte aprovizionarea cu combustibili şi energie, precum şi reducerea consumului acestor elemente, introducerea unor tehnologii avansate în toate segmentele economiei naţionale, realizarea de noi produse cu caracteristici mult superioare celor deja existente şi nu în ultimul rând obţinerea unui grad maxim de eficienţă economică.

De asemenea, cercetarea ştiinţifică studiază aprofundat repartizarea optimă a produsului naţional brut pentru fondul de dezvoltare şi fondul de consum, schimbările care intervin în structura consumului populaţiei, raportul dintre veniturile directe din muncă şi cele din fondurile sociale. Concomitent, cercetarea ştiinţifică este chemată să aducă o contribuţie importantă la examinarea şi la previzionarea noilor direcţii de dezvoltare a societăţii, în raport cu schimbările care intervin în dezvoltarea ţării

Cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare în domeniul economic reflectă politica statului în domeniul ştiinţei şi sunt efectuate de acesta pentru a susţine şi încuraja inovarea

1.2 Formele principale ale activităţii de cercetare-dezvoltare

Cele mai reprezentative forme pe care le îmbracă activitatea de cercetare-dezvoltare sunt:

- Cercetarea fundamentală (de baza)- este o activitate experimentală sau teoretică iniţială care urmăreşte, în principal, împingerea limitelor cunoaşterii omului şi acumularea de cunoştinţe privind aspectele fundamentale ale fenomenelor sau faptelor observate, fără ca cercetătorii să-şi propună un scop anume

- Cercetarea aplicativă- corespunde muncii de inovaţie; ea are ca scop dobândirea de cunoştinţe noi pentru a putea fi aplicate în practică ; deci este o activitate orientată spre un spre un scop practic şi specific: crearea de noi produse , procese sau servicii sau îmbunătăţiri semnificative a celor existente

- Cercetarea de dezvoltare (dezvoltare tehnologică)- reprezintă activitatea de cercetare care se bazează pe cunoştinţele deja existente provenite din cercetări sau experimente practice şi care serveşte dezvoltării, aplicării şi transferului rezultatelor cercetării în economie şi societate; ea are ca scop introducerea şi materializarea de noi tehnologii, produse, sisteme şi servicii