Cheltuielile Publice pentru Invățământ

1. Cheltuielile publice

Cheltuielile publice concretizeaza cea de-a doua faza a functiei de repartitie a finantelor publice, si anume, aceea a repartizarii resurselor financiare publice pe diverse destinatii. Utilizarea propriu-zisa a acestor resurse pentru infaptuirea obiectivelor cuprinse in programele guvernamentale privind activitatea sociala, economica sau de alta natura, desfasurata de acestea, se reflecta in cheltuielile publice.

Prin cheltuielile publice, statul acopera necesitatile publice de bunuri si servicii considerate prioritare in fiecare perioada. Obiectivele finantate de catre guvern in cadrul sectorului public se regasesc atat in sfera nemateriala cat si in sfera productiei materiala.

Cheltuielile publice exprima relatii economico- sociale in forma baneasca care se manifesta intre stat pe de o parte si, beneficiari- persoane fizice si juridice – pe de alta parte, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia.

2. Cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale

2.1 Sistemul cheltuielilor publice pentru actiuni social-culturale

Satisfacerea nevoilor cu caracter social – invatamantul, cultura, sanatatea, protectia sociala etc. – reprezinta o componenta a politicii sociale a statelor si urmareste folosirea resurselor financiare publice in scopul imbunatatirii conditiilor de viata ale populatiei, a calitatii vietii fiecarui individ. Satisfacerea acestor nevoi se deruleaza pe perioade mari de timp si necesita importante resurse banesti din partea societatii.

Cheltuielile publice pentru actiuni social-culturale sunt indrepate spre realizarea de servicii in mod gratuit, cu plata redusa sau sub forma de transferuri banesti (alocatii bugetare, pensii, ajutoare si alte indemnizatii). De prestatiile social- culturale beneficiaza anumite categorii sau grupuri sociale, iar in unele cazuri, intreaga populatie.

2.2 Rolul

Cheltuielile pentru actiuni social-culturale indeplinesc un important rol economic si social. Sub aspect social, pe seama resurselor alocate de stat, se asigura educatia si instructia copiilor si tinerilor, ridicarea calificarii profesionale, asistenta medicala a indivizilor, se influenteaza evolutia demografica, se asigura un sistem de protectie sociala, ridicarea nivelului cultural, artistic si de civilizatie al membrilor societatii.

Rolul economic al acestor cheltuieli se manifesta prin actiunea lor asupra consumului, in sensul ca influenteaza cererea de bunuri de consum si, pe aceasta cale, stimuleaza cresterea productiei.

Cheltuielile pentru actiuni social-culturale mai sunt cunoscute si sub denumirea de investitii in resursele umane pe care societatea le realizeaza in scopul asigurarii dezvoltarii viitoare. Investitiile in resursele umane sunt definite a fi orice cheltuieli care conduc la sporirea aptitudinilor fizice si intelectuale ale indivizilor, iar structura acestora vizeaza trei componente: investitia intelectuala, investitia in sanatate si investitia culturala.

In acest sens Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) a introdus un indicator complex de evaluare, denumit indicatorul dezvoltarii umane (IDU) care se calculeaza anual, clasamentul incluzand 177 de state.

Romania s-a mentinut in 2007 in categoria tarilor cu nivel ridicat de dezvoltare umana, ocupand pozitia 60, aceeasi ca in anul 2006, situandu-se insa pe ultimul loc in randul tarilor Uniuniii Europene, potrivit clasamentului realizat anual de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare.

Volumul cheltuielilor publice pentru actiuni social- culturale, in crestere, este influentat de:

- gradul de dezvoltare economica;

- factorul demografic: cresterea demografica in tarile in curs de dezvoltare si modificarea structurii pe varste a populatiei in tarile dezvoltate au determinat extinderea serviciilor sociale si initierea unor noi programe sociale;

- cresterea costului serviciilor sociale sau a nivelului ajutoarelor familiale, a nivelului alocatiilor.

Potrivit clasificatiei bugetare din Romania, din punct de vedere fuctional, aceste cheltuieli se refera la:

a) Invatamant;

b) Sanatate;

c) Cultura, recreere si religie;

d) Asigurari si asistenta sociala.

Cheltuielile destinate actiunilor social- culturale sunt acoperite din resurse publice sau private, interne sau externe, dupa caz.