Comitetului Basel pentru Supraveghere Bancară

Cap. I: Abordarea impactului Basel II la nivel global

De la înfiinţarea sa în 1974, rolul Comitetului Basel pentru Supraveghere Bancară (BCBS – Basel Commitee on Banking Supervision) a fost să promoveze stabilitatea sistemului bancar global. Însă odată cu evoluţia sistemului bancar, la sfârşitul deceniului opt, a devenit evident că diferitele practici de reglementare favorizau instituţiile bancare din anumite zone geografice.

Pentru contracararea acestui fenomen, Comitetul Basel a lansat în 1988 Acordul Basel I, care avea ca principal obiectiv reglementarea cerinţelor minime de capital. Acordul a reprezentat o reglementarea mondială care stabilea o legătură directă între capitalul propriu al instituţiilor financiare şi riscurile pe care acestea şi le asumă. Practic la nivel global afacerile bancare, practicile de management al riscului, abordările organelor de supraveghere şi pieţele financiare au suferit transformări semnificative începând din acel an. Acordul privind Capitalul de acoperire a riscului din 1988 a fost adoptat în mai bine de 100 de ţări, printre care şi ţările central şi est europene, acestea implementându-l în sistemele bancare naţionale.

Odată cu creşterea complexităţii metodologiilor de calcul al riscului, care au indus un grad de sofisticare a activităţii bancare, precum şi a ignorării riscului operaţional în Acordul Basel I, s-a impus revizuirea acestuia.

Procesul de revizuire a Acordului Basel I a început la sfârsitul anilor ’90, când a devenit din ce în ce mai clar faptul că Acordul nu mai ţinea pasul cu realităţile din sistemul financiar-bancar. În iunie 1999, Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel a formulat o nouă propunere referitoare la cerinţele de capital în cazul băncilor, cunoscută sub denumirea de Acordul Basel II.

Ceea ce îşi propune Noul Acord privind adecvarea capitalului este ca instituţiile financiare să devină mai conştiente de riscurile a căror manifestare le poate afecta. Este vorba despre o gamă mai largă de riscuri decât se prevedea în vechiul Acord, incluzând riscul de credit, de piaţă şi operaţional. Lansarea Acordului Basel II a fost urmată de o perioadă de căutări si frământări menite să-i descopere forma cea mai potrivită, ultima dintre acestea fiind oferită pieţei în noiembrie 2005.

1.1 Basel II vs. Basel I

În condiţiile actuale ale sistemului bancar, Acordul Basel I nu mai era de actualitate, deoarece obiectivul principal al acestuia era asigurarea convergenţei reglementărilor prudenţiale cu privire la riscul de credit şi riscul de piaţă, fără să pună accentul şi pe stabilitatea financiară

Practic, Acordul Basel I urmărea reglementarea anumitor domenii, cum ar fi :

- Stabilirea elementelor componente pentru determinarea fondurilor proprii necesare băncilor pe cele trei paliere

- Reglementarea cerinţelor de capital pentru riscul de credit şi riscul de piaţă

- Asigurarea condiţiilor pentru dezvoltarea procedurilor de control intern şi principiilor de guvernanţă corporativă

- Introducerea supravegherii pe bază consolidată a instituţiilor de credit

Ca urmare a evaluărilor făcute la nivelul Comisiei Europene şi a Băncii Reglementelor Internaţionale, Basel I reprezintă un cadru insuficient de flexibil pentru a surprinde întreg spectrul profilului de risc al instituţiilor de credit, deoarece utilizează un număr relativ restrâns al ponderilor de risc de credit pentru expunerile băncilor (0%, 20%, 50% şi 100%), iar instrumentele de diminuare a riscului de credit sunt insuficient de dezvoltate. La nivelul Acordului Basel I nu se recunosc ca instrumente diminuatoare a riscului de credit garanţiile oferite de administraţii locale şi regionale, entităţi din sectorul public sau alte entităţi cu rating ridicat, precum şi utilizarea instrumentelor derivate. Totodată, Basel I nu prevede modalităţi şi proceduri complexe de supraveghere a instituţiilor de credit.

În vederea îmbunătăţirii reglementărilor Acordului Basel I, Comitetul de la Basel a adoptat Acordul Basel II, cunoscut şi ca Noul Acord de Capital, al cărui obiectiv principal este asigurarea unui cadru mai flexibil pentru stabilirea cerinţelor de capital, adecvat profilului de risc al instituţiilor de credit şi crearea premiselor pentru stabilitatea sistemului financiar

La nivelul managementului în domeniul creditării, spre deosebire de Acordul Basel I, al cărui cadru de reglementare impune acelaşi management al riscurilor tuturor categoriilor de instituţii de credit, la nivelul Acordului Basel II cadrul de reglementare urmăreşte adaptarea managementului riscurilor în funcţie de particularităţiile fiecărei instituţii de credit. Aceste particularităţi se referă la volumul de activitate precum şi la calitatea portofoliului de plasamente.

Practic, noul cadru de reglementare asigură trecerea de la o lipsă de senzitivitate la o senzitivitate ridicată faţă de profilul de risc, volumul şi gradul de sofisticare a activităţii, cu drepturi şi răspunderi sporite pentru instituţii de credit. Totodată acesta asigură trecerea de la reguli duale de management al riscurilor ale băncii centrale şi ale instituţiei de credit la convergenţa obiectivelor interne ale instituţiilor de credit (de management al riscului şi de luare a deciziilor de afaceri) cu cele urmărite de autorităţile de supraveghere.