Concentrarea Economică dintre SC Agricola Internațional SA Bacău și SC Avicola Lumina SA Constanța

Introducere

În acest proiect am prezentat conceptul de concentrare economică abordând atât partea teoretică, cât şi partea practică prin studiu de caz asupra firmelor SC Agricola Internaţional SA Bacău şi SC Avicola Lumina SA Constanţa.

Lucrarea de faţă conţine două capitole. În primul capitol am abordat câteva aspecte teoretice despre concentrarea economică :

- operaţiunile de concentrare economică şi părţile implicate;

- emiterea deciziilor în cazurile de concentrare economică;

- examinarea notificării;

- restricţii şi sancţiuni;

- noţiunea de piaţă relevantă.

În al doilea capitol am prezentat cazul de concentrare economică dintre SC Agricola Internaţional SA Bacău şi SC Avicola Lumina SA Constanţa. Aici am prezentat un scurt istoric al SC Agricola SA şi operaţiunea de concentrare economică realizată prin dobândirea controlului unic al societăţii din Bacău asupra societăţii din Constanţa, precum şi decizia Consililui Concurenţei cu privire la această operaţiune.

CAPITOLUL I

1.1Operaţiunile de concentrare economică şi părţile implicate

Una dintre principalele atribuţii ale Consiliului Concurenţei este reprezentată de controlul operaţiunilor de concentrare economică. Scopul principal al acestei activităţi este acela de a nu permite crearea de monopoluri sau de agenţi economici cu poziţie dominantă pe piaţă, care pot conduce la restrângerea, înlăturarea sau denaturarea semnificativă a concurenţei cu efecte nefavorabile asupra consumatorilor.

O concentrare economică se realizează printr-un act juridic care operează transferul proprietăţii sau al folosinţei asupra totalităţii bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor unui agent economic fie are ca obiect să permită unui agent economic ori unei grupări de agenţi economici dreptul de a exercita, direct sau indirect, o influenţă determinantă asupra unui alt agent economic.

O astfel de operaţiune se poate realiza prin fuziunea unor agenţi economici anterior independenţi, prin dobândirea în totalitatea a controlului de către una sau mai multe persoane care deţin deja controlul cel puţin asupra unui agent economic, prin crearea unei societăţi în comun concentrative, în cazul în care entitatea economică comună este o persoană juridică care îndeplineşte toate funcţiile unei entităţi economice autonome, fără însă a realiza o coordonare a comportamentului concurenţial fie între egenţi economici fondatori, fie între ea şi aceştia.

În concluzie, conform articolului 11 alin (2) din Legea Concurenţei, o operaţiune de concentrare economică are loc atunci când:

a. doi sau mai multi agenti economici, anterior independenţi, fuzionează;

b. una sau mai multe persoane care deţin deja controlul cel putin asupra unui agent economic ori unul sau mai multi agenţi economici dobândesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor agenţi economici ori asupra unor părţi ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumparare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace.

1.1.1. Fuziuni între agenţi economici anterior independenţi

În înţelesul art. 11 alin (2) lit.a) din Legea Concurenţei, o fuziune poate avea loc prin contopire, prin absorbţie şi de facto. Contopirea se referă la momentul în care doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi se reunesc într-un nou agent economic şi încetează să mai existe ca persoane juridice distincte. În cazul fuziunii prin contopire, părţile implicate sunt agenţii economici care fuzionează şi grupurile din care fac parte. Absorbţia are loc atunci când un agent economic este înglobat de un alt agent economic, acesta din urma păstrându-şi personalitatea juridică, în timp ce primul încetează să mai existe ca persoană juridică. În cazul fuziunii prin absorbţie, părţile implicate sunt agentul economic absorbant şi grupul acestuia, pe de o parte, şi agentul economic absorbit şi agenţii economici pe care îi controlează, pe de altă parte. Fuziunea de facto reprezintă combinarea activităţilor a doi sau mai mulţi agenţi economici independenţi care, deşi îşi păstrează personalitatea juridică, în absenţa unui act juridic legal, creează un grup care se manifestă concurenţial ca o singură entitate economică. În cazul fuziunii de facto, părţile implicate sunt agenţii economici care fuzionează şi grupurile din care aceştia fac parte.

Premisele realizării unei fuziuni de facto sunt:

a. existenţa unei conduceri unice, permanente, a agenţilor economici respectivi;

b. compensarea internă a profiturilor şi pierderilor între agenţii economici respectivi;

c. răspunderea comună a agenţilor economici respectivi faţă de terţi;

d. deţinerea încrucişată de acţiuni între agenţii economici respectivi.