Concepții privind Incidența și Repercusiunea Impozitelor și Reflectarea lor în Sistemele Fiscale Contemporane

1. CONŢINUTUL ECONOMIC, TRĂSĂTURILE ŞI EVOLUŢIA IMPOZITELOR

Constituirea resurselor financiare publice se realizează, în principal, pe seama impozitelor, taxelor şi contribuţiilor prelevate de la persoanele fizice şi juridice.

Impozitul a apărut odată cu primele forme de organizare statală. Formele impozitelor au evoluat în strânsă legătură cu funcţiile şi sarcinile statului, având un rol important în îndeplinirea mai eficientă a atribuţiilor acestuia. De la apariţia lor, impozitele au fost concepute şi aplicate diferit, in funcţie de dezvoltarea economico-socială şi de cheltuielile publice acceptate în fiecare stat. Informaţii despre impozitele, taxele şi cheltuielile publice din Antichitate provin, în special, din istoria statelor antice, grec si roman.

„Conţinutul economic al impozitelor constă în procese economice de redistribuire, mai ales, a PIB, de la posesorii veniturilor (averilor) către stat, în vederea acoperirii nevoilor publice. Cum economia de piaţă se bazează mai mult pe administrarea resurselor în cadrul proprietăţii private, procesele economice exprimate prin impozite sunt procese de repartiţie secundară a veniturilor şi, în mai mică măsură, a averilor acumulate de persoanele fizice şi juridice.”

„Impozitul exprimă contribuţia bănească obligatorie a persoanelor fizice şi juridice stabilită prin lege de la bugetul statului, cu titlu definitiv sau nerambursabil şi fără echivalenţă directă şi imediată, în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Prin urmare, rolul principal al impozitului se manifestă în plan financiar, el reprezentând mijlocul principal de procurare a resurselor financiare publice necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice.”

Din această definiţie se desprind caracteristicile definitorii ale impozitelor:

• În primul rând prelevarea impozitelor are titlu obligatoriu, şi se realizează în mod silit. Statul nu cere acordul de voinţă contribuabilului (persoanelor fizice şi juridice) pentru prelevarea impozitului, având totodată dreptul de a aplica măsuri corective sau chiar de a executa în mod silit încasarea acestora, dacă

plătitorii nu efectuează operaţiunile de plată prevăzute de lege. Acest drept este prevăzut prin legile de instituire a impozitelor, iar în virtutea forţei sale, statul îi poate convinge pe cetăţeni să îndeplinească această obligaţie. Dreptul de a institui impozite revine organelor puterii centrale şi locale.

• Impozitul reprezintă o plată care se face către stat cu titlu nerambursabil (nerestituibil), aşadar, transferul este definitiv şi se află la dispoziţia statului, fiind destinate acoperirii cheltuielilor publice.

• Transferul de valoare de la persoanele fizice şi juridice la bugetul statului, prin impozit, se realizează fără contraprestaţie directă şi imediată. Între prelevările sub formă de impozite şi acţiunile de finanţat nu se stabileşte, în principiu, nici o corespondenţă directă. Destinaţia acestor resurse se stabileşte în mod independent de persoanele fizice şi juridice de la care sunt prelevate, fără ca statul să le ofere, în schimb şi în mod direct, servicii sau alte avantaje, în ideea de contraprestaţie. În mod indirect, însă, prelevarea sub forma impozitelor nu exclude obţinerea de foloase din partea statului, dar aceasta apare ca operaţiune separată, distinctă. Aşadar, cheltuirea resurselor mobilizate prin impozitare presupune prestarea de către stat a unor servicii publice şi, implicit, a unor avantaje în favoarea persoanelor fizice şi juridice, fără a se urmări, însă, existenţa unei corelaţii între mărimea prelevării ca impozit şi mărimea foloaselor ce revin contribuabililor, cu atât mai mult cu cât de serviciile statului beneficiază şi cei care nu sunt afectaţi de plata impozitelor.

• Impozitul se stabileşte prin norme juridice de către puterea legislativă. În spiritul acestei trăsături, rezultă că nu se pot percepe cu orice titlu contribuţii directe sau indirecte dacă nu sunt reglementate prin norme juridice.

• Impozitele se individualizează prin obligativitatea aşezată la baza stabilirii şi virării lor în buget.

• Impozitele contribuie la finanţarea cheltuielilor publice reflectate în bugetul de stat sau bugetele locale.