Conceptul de Datorie Publică

I Conceptul de datorie publică

Prin datorie publică înţelegem un împrumut datorat de un centru guvernamental. În accepţiune mai largă noţiunea de datorie publică semnifică existenţa unor obligaţii de plată ale autorităţilor publice, faţă de persoane fizice şi juridice, rezultate din raporturi economice sau de altă provenienţă, considerate în ansamblu. Ea implică acţiuni de interes public generatoare de datorii, între care cele mai frecvente se concretizează prin consumuri şi cheltuieli publice finanţate de împrumuturi. Astfel,

Datoria publică este datoria pe care o are statul față de terți, precum persoane private, persoane juridice, bănci, intreprinderi, din țară sau din străinătate, care au cumpărat obligațiuni emise de stat pentru a acoperi nevoile financiare ale statului.

Conform legislaţiei din România, datoria publică este reprezentată de totalitatea obligaţiilor pecuniare la un moment dat, rezultate din împrumuturi, în lei şi în valută, pe termen scurt, mediu şi lung, contractate de stat în nume propriu sau garantate de acesta, precum şi obligaţiile statului către trezoreria proprie, pentru sumele avansate temporar în vederea acoperirii deficitelor bugetului de stat.

Finanţarea cheltuielilor publice, ca expresie a nevoilor societăţii, se realizează prin intermediul:

- Resurselor financiare publice prelevate de la contribuabili şi evidenţiate în bugetul general consolidat, pe componentele sale;

- Fondurilor externe nerambursabile;

- Împrumuturilor interne şi externe, garantate direct sau indirect de către autorităţile administraţiei publice, atât centrale cât şi locale.

Structura datoriei publice

Datoria publică se stabileşte şi se gestionează în mod distinct pe cele două forme ale ei: datoria publică guvernamentală şi datoria publică locală.

Datoria publică guvernamentală este o parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în numele României, de pe pieţele financiare.

Datoria publică locală este o parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele financiare.

De asemenea, în funcție de termenul de rambursare a împrumuturilor, datoria publică se împarte în:

- flotantă, cuprinzând datoriile din împrumuturi pe termen scurt;

- consolidată, reprezentând pe cele din împrumuturi pe termen mijlociu sau lung.

În funcție de calitatea creditorilor, în unele țări se face distincție între datoria publică brută și datoria publică netă.

- Datoria publică brută reprezintă suma totală a efectelor publice, indiferent de deținătorii acestora.

- Datoria publică netă este formată din suma totală a efectelor publice obținute de persoanele fizice și juridice (cu excepția celor de drept public); nu cuprinde valoarea împrumuturilor plasate la instituțiile statului.

După natura obligațiilor asumate există:

- Datorie publică efectivă, ce evidenţiază totalitatea obligaţiilor financiare asumate direct de către stat de pe pieţele interne şi externe de capital;

- Datorie publică garantată, respective totalitatea obligaţiilor financiare garantate de către stat şi ai căror beneficiari sunt autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice şi agenţii economici.

În funcție de piața pe care este lansat împrumutul și de moneda în care este emis, datoria publică poate fi internă și externă.

Instrumentele datoriei publice

Prin instrumentele datoriei publice înţelegem acele modalităţi concrete prin care statul sau autorităţile locale se pot îndatora. Pentru fiecare din componentele datoriei publice există instrumente specifice de constituire.

Instrumentele de datorii utilizate de Ministerul Finanțelor Publice în administrarea datoriei publice guvernamentale sunt următoarele:

1. Titlurile de stat în monedă națională, inclusiv titlurile de stat în valută plasate pe piața internă, rambursabile din resurse bugetare; dacă resursele nu sunt suficiente pentru a asigura plata serviciului datoriei publice interne, se emit noi înscrisuri, determinând, astfel, consolidarea datoriei publice;

2. Titluri de stat în valută plasate pe piața financiară externă;

3. Împrumuturi de stat de la Banca Națională a României destinate acoperirii golurilor de casă între încasările și plățile bugetare;

4. Împrumuturi de stat de la bănci comerciale, de la alte instituții financiare, persoane juridice române și străine, în condiții rezultate în urma negocierilor;

5. Împrumuturi de la guverne și agenții guvernamentale străine, instituții financiare internaționale sau de la alte organizații internaționale;

6. Împrumuturi temporare din disponibilitățile Contului Curent General al Trezoreriei Statului;

7. Garanții de stat la împrumuturi interne și externe contractate de diverși debitori.

Instrumentele datoriei publice locale sunt:

1. Titlurile de valoare, principalele fiind obligațiunile municipale;

2. Împrumuturile de la societățile comerciale bancare sau de la alte instituții de credit;

3. Împrumuturile temporare din disponibilitățile Contului Curent General al Trezoreriei Statului;

4. Garanțiile acordate de autoritățile administrației publice locale.