Concurența Fiscală

1.Introducere

Literatura economica dedicată concurenţei fiscale a cunoscut in ultimii ani o dezvoltare făra precedent,fiind alimentată atât de dezbateri la nivel academic,cât şi la nivel politic. Concurenţa fiscală nu este un concept nou dar, problematica concurenţei fiscale reprezintă o temă de actualitate deoarece la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene şi mondiale se manifesta tot mai frecvent tendinţa de cunoaştere cât mai profundă a efectelor acestui fenomen atât asupra economiilor nationale cât şi asupra economiilor mondiale.Concurenţa fiscală poate fi privită ca o modalitate de a obtine competitivitatea la nivel global.Statele concurează între ele pentru a atrage investiţii străine. Fără existenţa concurenţei fiscale, guvernele ar putea adopta comportament tip monopol, percepând taxe excesive. Deoarece creează presiune pe reducerea ratelor de impozitare şi a cheltuielilor bugetare concurenţa fiscală poate fi considerată un factor foarte important de sprijinire a liberalizării economiei mondiale.

În prezent există un nou mediu economic care este caracterizat de un nivel mare de concurenţă, care nu întotdeauna este sănătoasa şi care evoluează in toate domeniile relevante, inclusiv în sistemul de impozitare. Impactul concurenţei a încurajat ţările să depună mai multe eforturi pentru crearea unor sisteme fiscale atractive pentru investitori.

Cu toate acestea, unele practici fiscale sunt anti-concurenţiale şi subminează concurenţa loială şi încrederea publicului în sistemele de impozitare.

2. Definirea conceptului de politică fiscală

Conceptul de politică fiscală reprezintă ansamblul măsurilor iniţiate şi implementate de Guvern, prin intermediul bugetelor publice, în scopul realizării şi menţinerii echilibrului macroeconomic în economia reală.

Atât crearea pieţei unice, cât şi finalizarea Uniunii Economice şi Monetare au condus la noi iniţiative comunitare în domeniul impozitării generale. Comunitatea urmăreşte un număr de obiective:

• Denaturarea concurenţei ca urmare a diferenţelor dintre ratele şi sistemele de impozitare indirectă; acesta a fost scopul măsurilor legislative conform articolului 93, privind TVA-ul şi accizele;

• În domeniul impozitării directe, unde cadrul juridic existent ia în cea mai mare parte forma unor acorduri bilaterale între statele membre, obiectivul principal al acţiunilor comunitare, a fost de a acoperi lacunele ce permit evaziunea fiscală şi de a preveni dubla impozitare;

• Dispoziţiile Tratatului de la Maastrikt, privind Uniunea Economică şi Monetară au introdus o nouă dimensiune a politicii fiscale generale prin limitarea capacităţii Guvernelor de a finanţa cheltuielile publice prin credite. Conform pactului de stabilitate si creştere, statele membre participante la zona euro nu trebuie să înregistreze niciodată deficite bugetare peste un nivel de 3 % din PIB. Obiectivul general al pactului este acela ca bugetele statelor membre să fie aproximativ echilibrate de-a lungul ciclului economic. La orice nivel dat al PIB-ului, cheltuieli publice mai mari pot fi finanţate doar prin intermediul unor venituri fiscale mai mari;

• Prevenirea efectelor dăunătoare ale concurenţei fiscale, mai ales migraţia bazelor fiscale naţionale, deoarece societăţile tind să migreze în statele membre în căutarea celui mai favorabil regim fiscal. Chiar dacă o astfel de concurenţă poate avea efectul benefic de a limita capacitatea Guvernelor de a impozita şi de a cheltui, aceasta poate, de asemenea, să denatureze structurile fiscale.

3. Definirea conceptului de concurenţă fiscală

3.1 Conceptul de concurenţă fiscală

Concurenţa s-a intensificat semnificativ în ultimele decenii, practic este prezentă peste tot în lume. Nu cu mult timp în urmă, concurenţa era aproape inexistentă în multe domenii de activitate, pieţele erau protejate, iar poziţiile dominante de piaţă constituiau regula. Concurenţa fiscală nu poate fi considerată concurenţă în sens real. În timp ce concurenţa de piaţă domină legea cererii şi a ofertei, cea fiscală este jocul intereselor politice şi economice.

Concurenţa fiscală reprezintă o temă de cercetare de actualitate în contextul accelerării procesului de globalizare. Acest subiect ocupă un loc important in Uniunea Europeană, caracterizat printr-un grad ridicat de integrare economică, monedă unică şi libertate de circulaţie a bunurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor. Cu toate acestea, au existat puţine demersuri cu privire la definirea acestui concept.

Tannenwald (1994), în “ Enciclopedya of Tax Policy” oferă o definiţie atât a concurenţei fiscale explicite, cât şi o definiţie a celei implicite: “ Guvernele se angajează în concurenţă fiscală explicită atunci când stabilesc reglementări fiscale special concepute pentru a creşte atractivitatea jurisdicţiei pentru întreprinderi, rezidenţi , forţă de muncă sau consumatori. Guvernele se angajează în concurenţă fiscală implicită atunci când îşi modifică unele obiective de politică fiscală pentru a tempera efectele concurenţei din partea altor guverne.”