Concurența pe piețele financiare - concurența în sistemul bancar

I. Introducere

Criza curenta a rezultat din esecuri privind reglementarile pietelor financiare, nu din esecul concurentei. Concurenta si stabilitatea pot coexista in sectorul financiar: mai multe structuri de piata competitive promoveaza stabilitatea prin reducerea numarului de banci care sunt „prea mari sa cada”. Concurenta ajuta ca sectorul financiar sa fie mai eficient. Problemele privind strategia de iesire pentru concurenta includ: fuziunea marilor institutiilor financiare, barierele puse la intrarea pe pietele financiare, vanzarea mizelor guvernamentale, sfarsitul suportului guvernamental.

Justificarea pentru pachetele de salvare in economia reala sunt mult mai limitate decat pentru sectorul financiar. O mare atentie trebuia acordata cererilor de salvare a firmelor care deja sufereau. Sustinerea companiilor neproductive dauneaza cresterii pe termen lung. Refacerea din crizele financiare trecute au fost amanate cand executarea concurentei a fost relaxata. Autoritatile privind concurenta ar trebui sa dea o mai mare atentie cartelurilor si fuziunilor si ar trebui sa se adapteze la noul mediu fara sa-si schimbe standardele.

II. Stadiul cunoasterii

Dictionarul OECD defineste concurenta ca o situatie pe o piată în care agentii economici, respectiv ofertantii, îsi stabilesc drept obiectiv să detină o anumită pozitie financiară independent de patronajul cumpărătorilor. În acest context, concurenta este deseori echivalată cu rivalitatea. Rivalitatea competitivă se stabileste la nivelul preturilor, calitătii sau a serviciilor ori o combinatie intre aceastea si alti factori apreciati de cumpărători.

Concurenta este văzută ca un proces foarte important prin care firmele sunt fortate să devină eficiente si să ofere o varietate mai mare de produse si servicii contra unor preturi mai mici. De asemenea, concurenta duce la cresterea bunăstării consumatorilor si include conceptul de ”eficienta dinamică”, concept după care firmele elevează în inovatie si progres tehnologic.

Concurenta perfectă este definită ca o situatie pe o piată în care se îndeplinesc patru conditii:

a) există un număr suficient de mare de vânzători si cumpărători astfel încât nici unul nu poate, individual, afecta pretul pietei. Această conditie se reflectă în curba cererii unei singure firme prin faptul că este perfect elastică.

b) pe termen lung, resursele trebuie să aibă un circuit liber, respectiv să nu existe bariere de intrare sau de iesire.

c) toti participantii de pe piată, respectiv vânzătorii si cumpărătorii, trebuie să aibă acces la toate informatiile relevante referitoare la produse.

d) produsele trebuie să fie omogene.

Când toate aceste conditii sunt indeplinite pe o singură piată, piata respectivă este perfect competitvă, iar când ele sunt indeplinite pe toate pietele, atunci economia este perfect competitivă.

Tocmai această definitie a concurentei perfecte duce la concluzia că o economie perfect competitivă este o eficientă Pareto. În aceste conditii, pretul bunurilor produse este egal cu costul marginal, iar toate bunurile vor fi produse cu metoda cea mai putin costisitoare. Este evident, însă, că această notiune a concurentei poate fi foarte restrictivă cu termenii politicilor stabilite de agenti. În acest sens, unii economisti au sustinut că un agent economic nu trebuie să-si stabilească ca politică economică concurenta perfectă, ci un tel mai realistic apropiat situatiei economiei reale. Un alt dezavantaj al stabilirii concurentei perfecte ca tintă economică este că acest tip de concurentă este dorită numai în situatia în care ea este prezentă în toate sectoarele economiei.