Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare - UNCTAD

Instituirea UNCTAD şi misiunea asumată

Infiinţată în 1964 ca organ interguvernamental permanent,UNCTAD este principalul organ al Adunarii Generale a Naţiunilor Unite care se ocupǎ de probleme de comerţ, investiţii şi dezvoltare.

UNCTAD promovează integrarea prin dezvoltare a ţărilor în curs de dezvoltare în economia mondială, scopul său fiind acela de a ajuta la conturarea dezbaterilor politice şi gândirii asupra dezvoltării, cu un accent asupra susţinerii reciproce a politicilor naţionale şi a acţiunilor internaţionale, astfel încât toate acestea să favorizeze dezvoltarea durabilă.

Are 188 de ţări membre la care se adaugă şi numeroase organisme interguvernamentale şi ONG, care participă la lucrările sale în calitate de observatori. Statele participante se împart în 4 grupuri în funcţie de criterii economice şi geografice:

• Grupul A: al ţărilor în dezvoltare din Africa şi Asia

• Grupul B: al ţărilor dezvoltate membre OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică)

• Grupul C: al ţărilor latino-americane

• Grupul D: al fostelor ţări socialiste, astăzi cu economii în tranziţie.

UNCTAD face parte din sistemul ONU fiind un organ al Adunării Generale ONU (Rezoluţia 1995 (XIX) din 30 Decembrie 1964). Conferinţa Ministerială sau Sesiunea, organ plenar, organizează sesiuni la nivel ministerial o dată la 4 ani, pentru formularea orientărilor generale şi programarea activităţii organizaţiei. Consiliul pentru comerţ şi dezvoltare (TDB) este organul permanent, care exercită competenţele Conferinţei în perioada dintre două Conferinţe ministeriale. În plus, pregăteşte lucrările Conferinţei Ministeriale. TDB este condus de un Preşedinte, ales de membrii UNCTAD. Secretariatul UNCTAD, cu sediul la Geneva, asigură buna funcţionare a Conferinţei şi Consiliului pentru comerţ şi dezvoltare. Este condus de un secretar general, numit de secretarul general al ONU. Centrul de Comerţ Internaţional OMC – UNCTAD (creat în comun de GATT – predecesorul OMC şi UNCTAD) face parte din structura Naţiunilor Unite, începând cu anul 1968. Principala lui misiune este de a acorda asistenţă de specialitate ţărilor în curs de dezvoltare în domenii legate de promovarea exporturilor. Toate statele membre ONU sunt membre UNCTAD. Astfel, în prezent, UNCTAD are 193 de membri.

În plus, o serie de organisme interguvernamentale şi non-guvernamentale participă la lucrările sale în calitate de observatori. România este membră a UNCTAD de la înfiinţare (1964), participând activ la lucrările sale, contribuind la dezbaterile privind problemele economiei globale şi la elaborarea de acorduri şi recomandări vizând sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare şi în tranziţie. În prezent, România participă la activităţile UNCTAD în noua sa calitate, de stat membru UE, contribuind la elaborarea poziţiilor comune ale Uniunii.

Principalele obiective ale UNCTAD:

• restructurarea comerţului internaţional tinând cont de interesele ţărilor în dezvoltare;

• colaborarea cu organele competente ale ONU privind negocierea şi adoptarea de instrumente juridice multilaterale în domeniul comerţului internaţional;

• armonizarea politicilor economice ale guvernelor regionale în materie comerţ şi dezvoltare;

• favorizarea cooperării internaţionale pe linia instaurării unei relaţii comerciale echiatabile între nord şi sud şi intensificarea relaţiilor sud-sud.

Hotărârile luate în cadrul UNCTAD cu o majoritate de 2/3 din voturi se înscriu în rezoluţii, dar nu au caracter obligatoriu, ci doar recomandare sau invitaţie. Fiecare ţară dispune de un vot, ceea ce înseamnă că ţările în dezvoltare, atunci când se solidarizează, îşi pot asigura majoritatea, impunând astfel hotărârile dorite.

Rezulatele concrete în activitatea UNCTAD:

a. în domeniul comerţului cu produse de bază:

• încheierea unor acorduri internaţionale asupra produselor de bază şi crearea unor grupuri de studiu privind ţările producătoare şi ţările consumatoare. Pentru stabilizarea preţurilor la produsele de bază s-a propus aplicarea unui program integrat pentru produsele de bază. Stabilizarea se realizează prin mecanismul stocurilor regulatorii, finanţate dintr-un fond comun care este conceput să funcţioneze astfel încât să menţină preţurile în limitele unor marje de fluctuaţie de plus minus 10%. Atunci când oferta este mai mare decât cererea preţurile riscă să scadă cu mult mai mult de 10%, de aceea administraţia stocurilor intervine pe piaţă prin cumpărări pentru a echilibra cererea cu oferta. În caz contrar administraţia stocurilor livrează pe piaţă cantităţi corespunzătoare pentru restabilirea echilibrului. În 1989 a fost creat de către SUA fondul comun pentru produse de bază (cam 750 milioane de dolari destinat finanţării acordurilor pentru produsele de bază (p.b.)

b. referitor la produsele manufacturate (p.m):

• în 1966 a luat fiinţă ONUDI (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială) cu sediul la Viena, instituţie a ONU;

• recunoaşterea tratamentului preferenţial în favoarea ţărilor în dezvoltare. Prima reuşită în acest sens este adoptarea SGP (Sistemul Generalizat de Preferinţe) constând în concesii tarifare acordate ţărilor în dezvoltare de către ţările dezvoltate şi care a început să funcţioneze de 1971;

Structura organizatorică iniţială a UNCTAD a suferit în timp ajustări în acord cu evoluţiile din sistemul comerţului internaţional.Actualmente ea este compusă din:

1.Conferinţa UNCTAD-ca organ suprem ce se întruneşte în sesiuni plenare la patru sau la trei ani.Până în prezent au avut loc nouă conferinţe: I în 1964 la Geneva; a-II-a în 1968 la New York; a III-a în 1972 la Santiago de Chile; a IV-a în 1976 la Nairobi; a V-a în 1979 la Manila; a VI-a în 1983 la Belgrad; a VII-a în 1987 la Geneva; a VIII-a în 1992 la Cartagena.

2.Consiliul pentru Comerţ şi Dezvoltare-asigură desfăşurarea activităţii permanente între sesiunile conferinţei.În acest sens în cadrul său se acţionează pentru transpunerea în fapt a rezoluţiilor, declaraţiilor şi hotărârilor conferinţelor.Consiliul primeşte rapoarte din partea membrilor şi a altor organisme interguvernamentale; prezintă Adunării Generale a ONU prin intermediul ECOSOC o dare de seamă anuală; pregăteşte sesiunile UNCTAD, unde prezintă şi rapoartele de activitate pentru intervalul dintre ele şi coordonează activitatea organismelor subsidiare;

3.Organele subsidiare ale Consiliului pentru Comerţ şi Dezvoltare sunt concepute într-o structură flexibilăca număr, forme de organizare şi atribuţii. În timp, ele au fost reprezentate de comisii, comitete şi grupe de lucru după cum urmează: