Consecințele Crizei Financiare Globale

Introducere

Actuala criză economică, este determinată de scăderea bruscă a lichidităţilor în pieţele globale de credit şi în sistemele bancare, cauzată de eşecul companiilor care au investit în ipotecile cu grad ridicat de risc. Cauzele ei se întrevăd încă de la sfârşitul secolului trecut, dar vârful s-a atins în anul 2007 şi în anul 2008. Criză a scos la iveală grave deficienţe în sistemul financiar global şi în cadrul de reglementare.

Criza economică, a dus la o scădere agresivă a activităţii economice mondiale, a încrederii atât la nivelul sectorului de afaceri, cât şi la nivelul consumatorului, printr-o restrângere a cheltuielilor.

Declansată iniţial în Statele Unite, criza s-a extins în Europa şi, pe fundalul globalizării, s-a răspândit rapid în restul lumii. Se apreciază că actuala criză financiară îşi are rădăcinile în scăderea agresivă a preţului locuinţelor în SUA şi în căderea pieţei creditului pentru locuinţe, însă cauzele fundamentale ale crizei economice se dovedesc a fi mult mai profunde, atât de natură macroeconomică, cât şi de natură microeconomică.

Cauza profundă a crizei economice a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generată de integrarea crescândă în economia globală a unor ţări cu rate mari de acumulare, dar şi de redistribuirea globală a avuţiei şi a veniturilor către exportatorii de bunuri tari.

În încercarea guvernanţilor din America şi din Europa, de a prevenii falimentarea în masă a băncilor şi a fondurilor de asigurare, au naţionalizat o mare parte din sistemul financiar autohton. Acţiunea în neconcordanţă cu principiile capitalismului modern, acţiune care împuterniceşte statul în detrimentul sectorului privat, care depreciază validitatea "valorilor" asociate cu piaţa "liberă" şi erodează imaginea modelului economic promovat de Statele Unite în restul lumii. Achizitionarea de actiuni in institutiile falimentare si reducerea impozitelor, nu a reprezentat o garantie în ceea ce priveşte restabilirea încrederii publicului în sistemul bancar, în fondurile imobiliare, în fondurile de investiţii şi în capabilitatea autorităţilor de a reglementa pietele de credit ca să prevină speculaţiile toxice, abuzurile şi corupţia.

Efectele crizei economice internaţionale s-au extins şi asupra economiei României. Pentru România, chestiunea „activelor toxice” e mai puţin importantă însă problema lichidităţii a fost deja importată şi se manifestă vizibil. Totuşi, din punct de vedere al impactului direct, sistemul bancar a fost puţin afectat întrucât nu a fost expus la active toxice, precum şi datorită măsurilor prudenţiale şi administrative adoptate de-a lungul timpului de către Banca Naţională a României. Indirect însă, criza financiară internaţională şi mai ales consecinţa ei evidentă, sa extins si asupra economiei româneşti - deficitul extern cronicizat.

Aşadar, principala problemă financiară a României este deficitul extern, iar soluţia economisirii sau a restrângerii cheltuielilor neputând fi evitată.

Astăzi BNR tinde să fie creditor net al sistemului bancar, iar intrările de capital străin s-au atenuat în mod semnificativ. Dar aceasta nu simplifică implementarea politicii monetare. Dimpotrivă, criza financiară a sporit volatilitatea pe pieţele monetară şi valutară şi tinde să amplifice încetinirea activităţii economice. Pe de o parte, reducerea finanţărilor externe şi existenţa dezechilibrelor externe mari au declanşat deprecierea leului, care alimentează inflaţia şi a dus la o creştere mare a ratei la dobânzii. Mai mult, cei cu datorii în euro şi alte valute, şi astfel sistemul financiar, s-au dovedit a fi vulnerabili la deprecierea leului. Pe de altă parte, rate mai înalte ale dobânzii au dus la o stagnare a creşterii economice şi îndatorarea şi mai mare a celor cu datorii.

Capitolul 1. Consecinţele crizei financiare globale

Crizele financiare afectează inițial sectorul bancar, prin reducerea rapidă a valorii activelor, fapt ce conduce la o înghețare a creditării. În acest context, companiilor le este mult mai dificil să aibă acces la fonduri și să-și desfășoare activitatea în condiții optime. Efectele la nivelul populației se reflectă în scăderea veniturilor disponibile, a puterii de cumpărare și a averii nete, creându-se o accelerare a evoluției creditelor neperformante.

La patru ani de la declanşarea crizei financiare internaţionale, cele mai multe dintre băncile europene continuă să depindă de sprijinul băncilor centrale, situaţie care afectează pieţele şi economiile din întreaga lume. Măsurile de urgenţă adoptate, precum accesul la împrumuturile BCE, menţin solvabilitatea multor bănci din Grecia, Irlanda, Italia şi Spania, şi contribuie la finanţarea altora, în timp ce dobânzile scăzute şi achiziţiile de obligaţiuni guvernamentale ţin sub control costurile creditelor.

Relevantă, este evoluția deficitului bugetar în zona Euro de la inițierea crizei financiare, observându-se în graficul nr. 1, o lărgire considerabilă a gap-ului dintre cheltuie-

-lile si veniturile bugetare.