Constituirea și Utilizarea Bugetului Local al Comunei Ezeriș

Cap I.Bugetul local şi procesul bugetar la nivelul comunităţii locale

1.1.Definirea bugetului local şi locul acestuia în structura sistemului bugetar al României

Bugetul local este acel act în care se înscriu veniturile şi cheltuielile colectivităţii locale, pe o perioadă de un an şi reprezintă un instrument de planificare şi conducere a activităţii financiare a unităţilor administrativ-teritoriale. De asemenea, bugetele locale reflectă fluxurile veniturilor şi cheltuielile colectivităţii locale, modalitatea de finanţare a cheltuielilor pe destinaţii şi de acoperire a deficitelor.

În România, fiecare comună, oraş, municipiu şi sector al municipiului Bucureşti întocmeşte un buget propriu, în condiţii de autonomie. Prin OUG nr.45/2003 privind finanţele publice locale s-au stabilit normele privind formarea, administrarea, utilizarea şi controlul resurselor financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale şi serviciilor publice de interes local.

Structura bugetelor reflectă gradul de autonomie al administraţiilor locale faţă de administraţia centrală, precum şi legăturile existente între diferitele administraţii teritoriale. În vederea stabilirii locului bugetelor locale şi a importanţei acestora se calculează ponderea cheltuielilor şi veniturilor locale în totalul celor consolidate. Această pondere diferă de la o ţară la alta, în funcţie de gradul său de dezvoltare, de statutul colectivităţilor locale sau de numărul nivelurilor de administraţie publică locală.

Alături de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale şi bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele locale fac parte din bugetul general consolidat al statului şi îndeplinesc mai multe roluri (a căror cuprindere depinde de gradul de autonomie faţă de bugetul central):

- „rolul financiar – potrivit căruia bugetele locale mobilizează şi redistribuie resursele financiare al căror volum cât şi natură depind de reglementările legale în vigoare;

- rolul economic – derivă din implicarea factorului de decizie local în realizarea unor obiective economice de larg interes social aşa cum sunt: reţele de apă, iluminatul public, şosele, drumuri, poduri, transport local, şi mai recent transport aerian;

- rolul social – se regăseşte în asigurarea unui fond locativ pentru categoriile defavorizate şi a unui minim de existenţă, acoperirea unor nevoi pentru învăţământ şi sănătate, suportându-se o parte din cheltuielile ocazionate de aceste instituţii, şcoli, spitale, grădiniţe, case de copii, cămine de bătrâni şi nu în ultimul rând cele ocazionate de teatre, muzee, biblioteci;

- rolul politic – îşi găseşte expresia în autonomia legislativă a consiliilor locale, atât în ceea ce priveşte nivelul veniturilor, cât mai ales a destinaţiei unor cheltuieli”

Din punctul de vedere al structurii sau formei de prezentare, bugetele locale pot fi de două feluri (fiecare dintre cele două este autonom faţă de celălalt):

- bugete centralizate – se regăsesc la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti, au un rol de cunoaştere şi orientare, cumulând valorile individuale ale bugetelor locale şi sunt administrate de către Consiliile Judeţene;

- bugete propriu-zise – aferente comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, au caracter imperativ, juridic, prevederile lor fiind obligatorii şi sunt administrate de primării.

Legea nr.273/2006 stabileşte „principiile, cadrul general şi procedurile privind formarea, administrarea, angajarea şi utilizarea fondurilor publice locale, precum şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale şi ale instituţiilor publice implicate în domeniul finanţelor publice locale”.

Bugetul consolidat, obţinut prin eliminarea transferurilor de sume dintre bugete din totalul veniturilor şi cheltuielilor locale (fie ele cuprinse în bugetul local sau cele evidenţiate în afara acestuia), reflectă dimensiunea efortului financiar public în unitatea administrativ-teritorială pe anul respectiv (starea de echilibru sau dezechilibru).

1.2. Principiile bugetare

Sunt principii (reguli) bugetare aplicate atât în statele membre ale Uniunii Europene, cât şi la nivelul bugetului comunitar.În România, principiile bugetare sunt prevăzute explicit în Legea nr. 273/ 2006 privind finanţele publice.

A. Principiul universalităţii 2 reguli:

a. veniturile şi cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute (globale), fără omisiuni şi fără compensări reciproce; în acest mod bugetul permite analiza:

- corelaţiilor existente între diferite categorii de venituri şi cheltuieli;

- nivelurilor reale ale veniturilor şi cheltuielilor publice.

b. veniturile bugetare nu pot fi destinate direct unei anumite cheltuieli bugetare, deci veniturile - odată vărsate la buget - se depersonalizează.

- excepţii: donaţii, sponsorizări, fondurile speciale (venituri cu destinaţie specială).

B. Principiul publicităţii Sistemul bugetar este deschis şi transparent:

- dezbaterea publică a proiectelor de buget şi a execuţiei bugetare, cu prilejul aprobării acestora în Parlament;

- publicarea în Monitorul Oficial al României a actelor normative de aprobare a bugetelor şi a execuţiei acestora;

- difuzarea tuturor informaţiilor prin mijloace de informare în masă.

C. Principiul unităţii

- veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu cu sumele lor globale într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice;

- în România, unitatea bugetară nu este respectată în forma sa clasică, neexistând un singur document al bugetului general consolidat aprobat, ci mai multe (bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale etc.), dar corelate între ele.

D. Principiul anualităţii

- veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate / autorizate prin lege pe o perioadă de 1 an, care corespunde exerciţiului bugetar;