Contractele pe Indicii Bursieri

Domeniu: Finanțe

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 82 în total

Cuvinte : 25084

Mărime: 182.51KB (arhivat)

Publicat de: Aleodor Ghinea

Puncte necesare: 8

Universitatea Babes-Bolyai

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

INTRODUCERE
CAP. 1 CADRUL DE DESFAŞURARE A CONTRACTELOR PE
INDICI BURSIERI 4
1.1. Pieţele la termen sau pieţele futures 4
1.2. Contractul futures 7
1.3. Produsele derivate 8
CAP. 2 CONTRACTELE LA TERMEN PE INDICI BURSIERI 11
2.1. Scurt istoric 11
2.2. Indicele bursier 13
2.3. Alegerea indicelui bursier ca activ suport
al contractului la termen 16
2.4. Elementele unui contract la termen pe indici bursieri 17
2.5. Vânzarea şi cumpărarea contractelor pe indici bursieri 19
2.6. Sistemul de marje. Casa de compensaţie 21
CAP. 3 TRANZACŢII BURSIERE CU CONTRACTE LA TERMEN PE
INDICI BURSIERI 24
3.1. Valoarea teoretică a contractului futures pe indici bursieri.
Preţul de echilibru 27
3.2. Hedging cu contracte futures pe indici bursieri 31
3.2.1. Explicarea bazei şi a riscului asociat bazei 34
3.2.2. Crosshedging 36
3.2.3. Estimarea ratei de acoperire 37
3.2.3.1. Estimarea ratei de acoperire
prin metoda „abordării naive” 39
3.2.3.2. Estimarea ratei de acoperire
prin metoda minimizării variantei 42
3.2.3.3. Estimarea ratei de acoperire
prin modele regresionale 45
3.2.4. Măsuri ale performanţei acoperirii riscului de piaţă 47
3.3. Aspecte ale arbitrajului pe contractele la termen
asupra indicilor bursieri 51
3.3.1. Arbitrajul Cash and Carry 55
3.3.2. Arbitrajul reverse Cash and Carry 58
3.3.3. Cvasi-Arbitrajul 60
3.3.4. Funcţiile arbitrajului pe indici 61
3.3.5. Arbitrajul pe indici şi volatilitatea artificială declanşată pe piaţa acţiunilor 62
3.3.6. Contractele la termen pe indici bursieri şi
crahul din octombrie 1987 63
3.4. Speculaţia cu contracte futures pe indici bursieri 64
CAP. 4 CONTRACTELE LA TERMEN PE INDICE IN MANAGEMENTUL PORTOFOLIILOR 65
4.1.Managementul riscului cu ajutorul contractelor futures. 71
4.2. Folosirea contractelor futures in managementul riscului.
Studiu de caz 76
BIBLIOGRAFIE 82

Extras din proiect

INTRODUCERE

Riscul bursier a fost ultimul care a beneficiat de instrumente de acoperire. Doar în 1982, un contract futures pe indice bursier a apărut în SUA pentru a permite acoperirea riscului de portofoliu de acţiuni. Aceste contracte la termen au ca şi activ suport indici construiţi plecând de la un ansamblu de valori mobiliare, selecţionate după criterii precum capitalizarea bursieră, volumul de tranzacţionare, lichiditatea, reprezentativitatea sectorială etc. Pentru a-şi acoperi portofoliul în faţa riscului de piaţă, investitorii nu dispuneau până în anii 80 decât de piaţa la vedere. Trebuiau să-şi lichideze în totalitate sau în parte pachetele de acţiuni deţinute şi să plaseze sumele obţinute în titluri precum bonurile de tezaur.

Pentru a se proteja pe piaţa la termen a indicilor, operatorul deschide pe piaţa contractelor futures o poziţie de valoare egală, dar de sens opus celei pe care o deţine la vedere. Astfel, pentru a se acoperi în cazul scăderii cursurilor, el va vinde contracte futures pe indice. Dacă anticipările sale se realizează, va putea lichida la scadenţă poziţia sa, răscumpărând contractele al caror curs a săzut, pentru a le vinde tot atunci la cursul stabilit iniţial. Câştigul astfel obţinut permite compensarea pierderii suferite de portofoliu. Dacă anticipările sale sunt eronate, va pierde pe piaţa futures, dar portofoliul său se va aprecia.

Contractele la termen pe indici bursier reprezintă una dintre ultimele inovaţii financiare. Datorită lichidităţii, vitezei de realizare a tranzacţiilor şi costurilor reduse, piaţa la termen sau futures pe indici s-a dezvoltat foarte tare în ultimii ani, devenind un indicator foarte reprezentativ al economiei.

Prima parte a lucrării ne prezintă piaţa derivatelor financiare ca şi cadru de desfăşurare a contractelor pe indici bursieri şi defineşte noţiunea de contract la termen sau futures. Cea de-a doua parte defineşte contractul futures pe indici şi prezintă elementele acestuia. Partea a treia se doreşte a fi inima lucrării şi subliniază în detaliu tranzacţiile de acoperire a riscului de piaţă. Tranzacţiile de arbitraj şi speculaţie sunt cuprinse tot în această parte. Modul de folosire a contractelor la termen pe indici în gestiunea portofoliilor este prezentată în ultima parte. Tot în

această parte sunt cuprinse căteva exemple de pe piaţa românească când existenţa acestor contracte ar fi ajutat la diminuarea pierderilor în cazurile nefavorabile.

CAP. 1 CADRUL DE DESFĂŞURARE A CONTRACTELOR

PE INDICI BURSIERI

1.1. Pieţele la termen sau pieţele futures

Pieţele la termen (futures) au evoluat din pieţele fizice eficiente, ca răspuns la necesităţile persistente şi la cerinţele economice ale agenţilor de piaţă şi, în cele mai multe cazuri, au devenit mai eficiente decât pieţele fizice ce le-au oferit baza de dezvoltare. Astfel, pieţele futures reprezintă cele mai competitive şi eficiente pieţe existente în practică, îndeplinind funcţii economico-sociale de mare importanţă

Pe aceste pieţe se desfăşoară tranzacţii bursiere specifice, denumite tranzacţii la termen. În cadrul acestor tranzacţii, contractele la termen pe indici bursieri fac parte din categoria operaţiunilor cu produse financiare derivate şi sintetice. Aceste tranzacţii de tip futures au ca şi obiect instrumente financiare construite plecând de la un titlu sau un indice, permitându-i unui investitor să realizeze „operaţiuni asupra viitorului” pentru a se acoperi împotriva riscurilor sau pentru a obţine profit.

Spre deosebire de tranzacţiile la vedere, cele la termen presupun un decalaj temporal între momentul iniţierii şi cel al lichidării operaţiunii. În timp ce tranzacţiile cu reglementare imediată presupun o livrare şi plată a titlurilor cvasiimediată, cele la termen pretind asumarea în avans a unor obligaţii contractuale care vor fi executate ulterior, la scadenţă. Intervalul de timp cuprins între perfectarea contractului şi data lichidării acestuia, poartă generic denumirea de „termen” La scadenţă nu este necesară emiterea efectivă a produsului negociat, acest lucru se întamplă rar, majoritatea tranzacţiilor compensându-se prin adoptarea unei poziţii de sens opus în raport cu cea iniţială, cu ajutorul unei case de clearing sau de compensaţie. Această efectuează regularizarea poziţiilor deţinute de operatori, calculându-le câştigul sau pierderea aferentă, în funcţie de evoluţia cursurilor.