Contractul de Reasigurare

REASIGURAREA

1.INTRODUCERE

Reasigurarea este operaţiunea financiară prin care are loc divizarea, egalizarea răspunderilor îintre mai multe societăţi de asigurări-reasigurări,dispersate geografic.Prin reasigurare se urmăreşte mentinerea echilibrului financiar îintre primele de asigurare încasate şi despăgubirile(sumele asigurate) ce se datorează.

Reasigurarea a apărut în evul mediu ca o măsură de îndreptare a unor acţiuni imprudente ale acelor asigurători careîncheiau asigurări de transport maritim în zone extrem de riscante din cauza piraţilor si condiţiilor grele.În acea vreme,adigurătorii nu dispuneau de suficiente informaţii,în funţie de care să judece fiecare risc maritim acceptat.

Cu timpul reasigurarea a devenit o formă complementară a asigurării,pierzăndu-şi caracterul de intrument de ăndreptare a erorilor de judecată comise de asigurători.

Abia în secolul al XIX-lea reasigurarea a luat o mare amploare în Europa,impulsul fiind dat de revoluţia industrială.

Revoluţia industirală din acel secol a favorizat introducerea progresului tehnic la început în Marea Britanie şi apoi în alte ţări de pe continentul nostru.Atelierele meşteşugăreşti şi micii întreprinzători individuali au fost înlocuiti de către marile înteprinderi industirale,organiyate sub forma societăţilor anonime; caurmare au început concentrarea şi centralizarea caputalului.

În aceste condiţii au crescut considerabil dimensiunile riscurilor oferite spre asigurare.

Asigurătorii de reogranizeaza pe baze noi, constituindu-se în societăţi comerciale şi încep să folosească datele statistice pentru dimensionarea primelor de asigurare şi îşi diversifică ricurile preluate în asigurare.

Au luat fiinţă societaţi de reasigurări în mai multe ţări.Astfel, în anul 1846 s-au înfiinţat compania de reasigurări „kolnische Ruch” din koln, care şi+a început activitatea în anul 1851.În Statele Unite ale Americii legiferarea reasigurărilor a avut loc mai lent. Prima societate de reasigurări a luat fiinţă abia in anul 1890 sub denumirea de „Reinsuurrance Company of America”.

Ţările în care reasigurarea a dobândit o amploare tot mai mare au fost:germania, Marea Britanie,Franţa, Elveţia, Italia etc.

În ultima perioadă de timp, reasigurările ocupă un loc foarte important în viaţa economică şi socială din întreaga lume, datorită dezvoltării agirărilor, preucm şi volumul şi valorii bunurilor industriale, transporturilor, turismului, comerţului international etc. Concomitent s-a înregistrat o diversificare a reasigurărilor şi retrocesiunilor.

Se poate afirma că asigurările si reasigurările îndeplinesc un rol importanz în desfaşurarea normală şi în dezvoltarea industriei, agriculturii, transportului, comerţului, turismului. Serviciilor financiare, deţinînd o poziţie centrală în viiţa economică şi socială a lumii.

CONTRACTUL DE REASIGURARE

Contractul de reasigurare cuprinde liberul consimţământ, acordul de voinţă al părţilor în legătură cu cedarea primirea în reasigurare.

Contractul de reasigurare reglementează raporturile juridice dintre reasigurat şi reasigurător, derivat din contractul de asigurare.

Nevalabilitatea contractului de reasigurare nu are nici o influenţă asupra valabilităţii contractului de asigurare.

Contractul de reasigurare constituie acordul de voinţă între două părţi, denumite „reasigurat" şi „reasigurător" prin care reasiguratul cedează o parte din primă şi din riscuri către reasigurător, care în schimbul primei de reasigurare încasate şi a riscurilor preluate se obligă să plătească reasiguratului despăgubirile cuvenite în cazul producerii riscului potrivit condiţiilor convenite în contract. Contractul se consideră perfectat din momentul semnării lui de către părţi.

Asiguratul(iniţial) nu este participant la contractul de reasigurare şi el nu are dreptul să obiecteze împotriva încheierii contractului de reasigurare.

Din analiza definiţiei contractului de reasigurare rezultă următoarele trăsături, şi anume:

a) contractul de reasigurare este condiţionat de existenţa unui contract de asigurare iniţial încheiat între asigurat şi asigurător;

b) contractul de asigurare şi cel de reasigurare există (uncţioneaza) în acelaşi timp;

c) contractul de reasigurare este un contract separat încheiat între reasigurat (asigurătorul iniţial) şi reasigurător. Reasigurătorul despăgubeşte pe reasigurat numai în limita răspunderii pe care şi-a asumat-o. Chiar dacă reasigurătorul dă faliment, obligaţiile asigurătorului (reasiguratului) faţă de asiguraţi rămân aceleaşi;

d) reasigurătorul urmează soarta reasiguratului;

e) contractul de reasigurare nu are o formă standard, ci se ţine seama de interesul, natura şi mărimea riscului, domeniul de activitate. Separarea relaţiilor dintre asigurat şi asigurător, pe de o parte, şi între reasigurat şi reasigurător, pe de altă parte, este consacrată prin diferite reglementări. Conform acestor reglementări, asiguratul nu poate emite pretenţii faţă de reasigurător, afară de situaţia când o astfel de solicitare este menţionată expres în poliţa de asigurare;

f) contractul de reasigurare nu se poate încheia pentru o valoare (suma) mai mare decât cea pentru care s-a încheiat contractul iniţial de asigurare;

g) există posibilitatea recurgerii la retrocesiune.