Contribuția impozitelor directe

Îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor statului în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii presupune mobilizarea la dispoziţia autorităţilor publice a unor importante resurse financiare, care în perioada contemporană ating în mod frecvent 40% din produsul intern brut, uneori chiar depăşindu-se acest nivel.

Într-o economie modernă de regulă, necesarul de resurse depăşeşte posibilitaţile de procurare a acestora. De asemenea, în timp ce resursele au un caracter limitat, cererea de resurse înregistrează o tendinţă de creştere continuă.

Resursele, ca elemente ale bogaţiei unei naţiuni, include în structura lor, alături de resursele materiale, umane, informaţionale, valutare, si resursele financiare.

Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării obiectivelor economico-sociale într-o anumită perioadă de timp.

La nivel naţional, resursele financiare includ:

• resursele financiare ale autorităţilor si instituţiilor publice;

• resursele financiare ale unităţilor publice si private;

• resursele financiare ale organizaţiilor fără scop lucrativ;

• resursele financiare ale populaţiei.

Între resursele financiare ale societăţii si resursele financiare publice există un raport ca de la întreg la parte, deoarece resursele financiare ale societăţii au o sfera de cuprindere mult mai larga.

Alături de resursele financiare publice, resursele financiare ale societăţii includ şi resursele financiare private.

În toate ţările se manifestă o cerere sporită de resurse financiare generată de cresterea nevoilor sociale într-un ritm mai rapid decât cel al evoluţiei produsului intern brut.

Structura resurselor financiare publice diferă de la o ţară la alta, iar in evolutia istorică a acestora s-au înregistrat numeroase modificări.

Resursele financiare publice, din punct de vedere al conţinutului lor economic, se concretizează in:

1. prelevările cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuţii);

2. resursele de trezorerie;

3. resursele provenind din împrumuturi publice;

4. resursele provenind din emisiune monetară fără acoperire.

1) Prelevările cu caracter obligatoriu se prezintă sub forma veniturilor fiscale si nefiscale.

Veniturile fiscale se instituie de către stat, în virtutea suveranităţii sale financiare, în calitatea sa de subiect de drept public. Veniturile cu caracter fiscal reprezintă prelevări legale din veniturile create de unitatile economice si populaţie, inclusiv în legatură cu deţinerea de către aceştia a unor averi sau proprietaţi impozabile si se concretizează în:

• impozite, taxe si contribuţii directe, in cazul cărora suportatorul real este considerat a fi însuşi subiectul lor;

• impozite si taxe indirecte, in cazul cărora suportatorul real nu coincide cu subiectul plătitor, datorită fenomenului financiar de repercursiune.

Veniturile nefiscale sunt acele venituri care revin statului:

• în calitatea sa de proprietar de capitaluri avansate în procesul reproducţiei economice (de pilda, dividendele);

• de la regiile publice sau societatile nationale autonome (apar sub forma intregului profit net al acestora sau a varsamintelor unei fractiuni din profitul net ramas dupa alimentarea fondurilor proprii);

• de la institutiile publice (apar sub forma taxelor de metrologie, pentru eliberarea autorizatiilor de transport cu autovehicule in traficul international de marfuri, pentru analizele efectuate de laboratoarele organizate in sistemul protectiei consumatorilor si de altele asemanatoare, taxele consulare, taxe si alte venituri din protectia mediului s.a., a veniturilor incasate de diverse unitati sau pentru diverse activitati, care se varsa la buget, cum sunt veniturile unitatilor publice veterinare, ale unitatilor de reproductie si selectie a animalelor, din chiriile aferente imobilelor proprietate de stat si administrate de institutii publice, sumele incasate de Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare s.a., din varsamintele efectuate din veniturile unor institutii publice si ale unor activitati autofinantate);

• din diverse alte surse (sunt denumite venituri nefiscale diverse) cum sunt de pilda cele provenite din:

• amenzile si penalitatile aplicate;

• valorificarea bunurilor confiscate;

• concesiunile realizate de institutiile publice;

• expertizele in domeniul navigatiei etc.

2) Resursele de trezorerie intervin pentru acoperirea temporara a deficientelor curente ale bugetului national public.

3) Resursele financiare provenind din imprumuturi publice se gestioneaza, de asemenea, prin sistemul trezoreriei publice, si constituie un mijloc frecvent de procurare a resurselor financiare si de acoperire a deficitului bugetar.

4) Emisiunea monetara fara acoperire, desi constituie o modalitate de finantare a deficitului bugetar, produce si efecte negative, pe plan economic si social, generate de inflatii.

Un alt criteriu de grupare a resurselor publice il constituie structura organizatorica a statelor si distingem:

1. in statele de tip unitar:

• resurse publice ale bugetului central;

• resurse publice ale bugetelor locale;

• resurse mobilizate pe linia asigurarilor sociale, reprezentate in bugetul central consolidat.

2. in statele de tip federal:

• resurse publice ale bugetului federal;

• resurse publice ale bugetelor statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale federatiei;

• resurse publice ale bugetelor locale.

Structura resurselor financiare privita prin prisma bugetului general (central) consolidat, include:

1. resursele financiare ale bugetului de stat, din care fac parte:

a) veniturile curente:

• detin ponderea cea mai mare in formarea bugetului public;

• se incaseaza pe baza unor prevederi legale care au o valabilitate mare in timp;

• in functie de natura lor, acestea se divid in venituri fiscale si venituri nefiscale.

b) venituri din capital:

• detin o pondere scazuta in structura veniturilor bugetare;

• au o provenienta obiectiva, rezultata din valorificarea prin vânzare a unei parti din avutia nationala aflata in patrimoniul public;

• se concretizeaza in:

• veniturile obtinute prin valorificarea unor bunuri ale statului (cum ar fi cele obtinute din vânzarea locuintelor);

• veniturile obtinute din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice (echipamente de birotica, mobilier, materiale de constructii rezultate din modelari, mijloace de transport etc.);

• veniturile obtinute din valorificarea unei parti a stocurilor aflate in rezerva de stat si de mobilizare.

2. resursele financiare ale asigurarilor sociale de stat, care provin din contributiile pentru asigurarile sociale si din alte surse ce alimenteaza asigurarile sociale de stat.

3. resursele financiare cu destinatie speciala, care constau, in general, din contributiile ce alimenteaza fondurile speciale constituite la nivel central.

4. resursele financiare ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale cum sunt:

• impozitele, taxele si veniturile nefiscale cu caracter local;

• cotele si sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;

• transferurile cu destinatie speciala de la bugetul de stat;

• alte venituri proprii ale bugetelor locale, inclusiv veniturile din capital.

In România, conform prevederilor legale, resursele financiare publice se mobilizeaza si se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete si anume:

• bugetul de stat;

• bugetul asigurarilor sociale de stat;

• bugetele locale;

• bugetele fondurilor speciale;

• bugetele trezoreriei statului;

• bugetele altor institutii cu caracter autonom.