Controlul Bancar în Procesul de Creditare

1 Controlul bancar în procesul de creditare

1 1 Controlul bancar în etapa angajării (solicitării) unui credit

Pentru cunoaşterea şi evaluarea situaţiei economico-financiare, prezentă şi de perspectivă a clienţilor, precum şi aprecierea riscului bancar în activitatea de creditare, societăţile bancare trebuie să-şi asigure baza de informaţii asupra fiecărui client, pe care trebuie să o actualizeze periodic Principalele surse de informaţii sunt:

- informaţiile provenite de la clienţi;

- informaţiile din evidenţele băncii;

- informaţiile din surse exterioare

În vederea acordării de credite, banca trebuie să facă investigaţii pentru cunoaşterea clienţilor săi, urmărind în special următoarele aspecte:

- capacitatea managerială:

- experienţa în domeniu;

- existenţa în echipa de conducere a cel puţin unei persoane calificate pe probleme financiar-

contabile;

- relaţiile şi reputaţia pe piaţă:

- se stabileşte reputaţia clientului în cadrul ramurii, subramurii şi a localităţii;

- se verifică modul în care clientul îşi angajează obligaţiile faţă de terţi;

- se face evaluarea prezenţei pe piaţă a produselor şi a serviciilor prestate

- rezultatele financiare:

- analiza bilanţului contabil;

- analiza contului de profit şi pierdere;

- analiza fluxului de încasări şi plăţi;

- fişa clientului

Creditele se acordă la cererea agenţilor economici care îndeplinesc următoarele condiţii:

- sunt constituţii conform legii;

- desfăşoară activităţii specifice, eficiente şi legale potrivit actului de înfiinţare şi statutului de

funcţionare;

- îndeplinesc indicatorii de bonitate;

- prezintă garanţii materiale şi morale pentru utilizarea eficientă a creditului şi rambursarea integrală la scadenţă a acestuia;

- au deschise conturi la unităţile teritoriale ale băncii;

- posedă capital social vărsat potrivit statutului;

- acceptă clauzele negociate înscrise în contractul de credite

1 2 Controlul bancar în etapa analizei bonităţii clienţilor

Dobândirea încrederii presupune cunoaşterea detaliată a clienţilor pentru formarea convingerilor băncii cu privire la situaţia patrimonială şi financiară; reputaţia privită prin calitatea produselor şi serviciilor executate; relaţiile cu partenerii; calităţile morale şi profesionale ale conducătorilor unităţii Bonitatea clientului se stabileşte cu ajutorul indicatorilor ce o definesc şi exprimă capacitatea

acestuia de a-şi achita obligaţiile care urmează să şi le asume prin semnarea contractului de credite

Bonitatea reprezintă „performanţa financiară a agentului economic care atestă încrederea pe care acesta o inspiră băncii în momentul solicitării unui credit, de a restitui la scadenţă, creditele contractate împreună cu dobânzile aferente În această etapă a controlului bancar ce se desfăşoară în cadrul procesului de creditare, şi anume analiza şi controlul bonităţii clienţilor, societăţile bancare trebuie să-şi asigure baza de informaţii asupra fiecărui client, bază ce trebuie actualizată periodic, pentru a cunoaşte şi evalua situaţia economico- financiară, prezentă şi de perspectivă ale acestora, precum şi aprecierea riscului bancar în activitatea de creditare Principalele surse de informaţii sunt:

a Informaţii obţinute de la clienţi: din cererea de deschidere a contului, cererea de credite, din contractul de societate şi statutul societăţii (actul constitutiv); din bilanţurile contabile, contul de profit şi pierdere, raportările contabile periodice, balanţele de verificare şi din alte situaţii financiare;

b Informaţii din evidenţele băncii privind: volumul total de credite aprobat şi acordat, pe categorii de credite şi durate de rambursare; volumul de încasări şi plăţi lunare; incidente apărute în derularea operaţiunilor de plăţi fără numerar, a operaţiunilor de creditare, precum şi volumul şi frecvenţa acestora; serviciul datoriei;

c Informaţii din surse exterioare, care pot fi obţinute de la: Banca Naţională a României, Centrala Riscurilor Bancare, Centrala Incidentelor de Plăţi, Registrul Comerţului, organisme specializate, alte bănci şi organisme care au relaţii cu clienţii, Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice şi direcţiile judeţene de statistică, agenţii economici care au relaţii contractuale cu clienţii, camerele de comerţ, judecătoriile, birourile notarilor publici, primăriile locale, mijloacele mass-media etc

Banca are obligaţia să analizeze şi să verifice, iar împrumutatul să pună la dispoziţie toate documentele şi actele din care să rezulte natura activităţilor desfăşurate, credibilitatea, situaţia

patrimonială, rezultatele economico-financiare, capacitatea managerială şi orice alte documente şi date

care să permită evaluarea potenţialului economic, organizatoric şi financiar al clientului