Controlul Financiar de Gestiune

Introducere în problematica controlului financiar de gestiune

În cea mai simplă accepţiune, controlul poate fi definit prin aprecierea conformităţii cu o referinţă care poate fi o normă, un standard, o regulă.

Activitatea de exercitare a controlului în ţara noastră are o vechime destul de mare şi în decursul timpului a înregistrat o serie de adaptări, atât în ce priveşte conţinutul şi forma de executare, cât şi sub raport organizatoric, în funcţie de schimbările şi transformările intervenite în economie şi societate.

Economia de piaţă nu poate funcţiona decât prin respectarea şi aplicarea legilor, ceea ce presupune un control permanent, sistematic şi bine organizat în toate firmele. În acelaşi timp. controlul furnizează informaţiile necesare fundamentării deciziilor , fiind un atribut esenţial al actului managerial la nivelul diferitelor stucturi organizatorice din economie. Întrucât de calitatea deciziilor şi activitatea de management în general depinde succesul sau insuccesul unui agent economic aflat într-un mediu concurenţial, se poate aprecia că, controlul de gestiune poate asigura în mare măsură realizarea scopului propus.

Controlul financiar de gestiune se situează în centrul tuturor fluxurilor de informaţii ale întrprinderii. El primeşte, prelucrează, analizează, explică şi transmite altor centre informaţiile culese sub forma diferită, sintetică. Locul său în cadul activităţii generale a întreprinderii este, în consecinţă esenţial, şi a devenit , în ultimul timp de neînlocuit, fiind instrumental specific de urmărire a întregului proces de utilizare a mijloacelor materiale şi băneşti, în toate fazele de producţie şi circulaţie, exercitate de către organele financiare specializate. De asemenea controlul financiar ulterior reprezintă un mijloc important pentru identificarea deficienţelor şi de stabilire a măsurilor pentru întărirea disciplinei financiare, de îmbunătăţire a muncii de prevenire, descoperire şi recuperare a pagubelor, precum şi tragere la răspundere a celor vinovaţi de încălcarea legalităţii.

Caracterul complex al controlului financiar ulterior determină necesitatea programării şi organizării lui, spre a se asigura ordine în activitatea de control, a rezolva, în toată complexitatea, problematica pusă în faţa controlorilor şi de a conferi eficienţă activităţii de control financiar.

În condiţiile globalizării, contabilitatea şi controlul de gestiune, evoluează în permanenţă, pentru a putea răspunde nevoilor în continuă schimbare a managementului conducerii eficiente a fluxurilor economice.

Astfel apare necesitatea implementării unor variante optime ale dezvoltării controlului în general şi a controlui financiar şi de gestiune în special, care să permită realizarea unor activităţi de monitorizare a actului economic şi a înregistrării operaţiunilor patrimoniale care angajează entitatea economică sau publică din toate punctele de vedere: etnic, social, investiţional, comercial, economic; pentru atingerea target-ului final de maximizare a profitului şi a întăririi poziţiei pe piaţa de capital şi pe piaţa afacerilor şi cucerirea altor pieţe de afaceri mai dezvoltate.

1. Controlul documentar

Controlul documentar este procedeul de stabilire a realității, legalității ṣi eficienţei operaţiunilor economice ṣi financiare prin examinarea documentelor primare ṣi centralizatoare, a înregistrăilor în evidenţa tehnic-operativă ṣi în cea contabilă. O importanţă deosebită se acordă controlului documentar, atȃt înainte de a se înregistra în conturi, cȃt ṣi ulterior. Acest tip de control se exercită atȃt sub aspectul formei ṣi conţinutului.

- Din punct de vedere al formei, controlul documentar are următoarele obiective:

• Autenticitatea documentelor - se indreaptă asupra următoarelor aspecte: modul de folosire a documentelor tipizate, completarea corectă a datelor ṣi existenţa eventualelor ṣtersături, corectări, adăugiri, existenţa semnăturilor originale.

• Exactitatea întocmirii ṣi valabilităţii documentelor - se realizează în raport cu momentul producerii operaţiunilor economice ṣi financiare pe care le consemneazã.

• Efectuarea corectă a calculelor – presupune verificarea documentelor vizȃnd constatarea ṣi înlăturarea erorilor de calcul care pot denatura conţinutul operaţiunilor economice ṣi financiare.