Controlul financiar exercitat de Curtea de Conturi a României

1.1. Scurt istoric

Instituţie de origine constituţională, Curtea de Conturi a României reia o veche tradiţie existentă în ţara noastră în materie de control specializat.

Prima Curtea de Conturi a fost înfiinţată în ţara noastră, prin Legea din 24 ianuarie 1864. Existenţa ei a fost menţionată şi prin Constituţia din 1866 în articolul 116, care prevede că , “ pentru toată România este o singură Curte de Conturi “.

În Legea nr. 149 din 31 iulie 1929 pune în aplicare prevederile articolului 115 din Constituţia din anul 1973 conform căreia: “ Controlul preventiv şi cel de gestiune a tuturor veniturilor şi cheltuielilor statului se va exercita de Curtea de Conturi, care supune în fiecare an Adunării deputaţilor raportul general rezumând conturile de gestiune al bugetului trecut, semnalând totodată neregulile săvârşite de miniştrii în aplicarea bugetului. ”

După instaurarea regimului comunist în România, Legea nr.149/1929 a fost abrogată prin Decretul nr. 352 din 1 decembrie 1948.

Curtea de Conturi a fost reintrodusă în sistemul administrativ al ţării noastre prin dispoziţiile art. 139 din Constituţie României din anul 1991. Potrivit acestui articol: “ Curtea de Conturi exercită control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi al sectorului public. În condiţiile legii, curtea exercită atribuţii jurisdicţionale. ”

În Legea nr. 94/1992 în forma iniţială, Curtea de Conturi era calificată ca fiind “organul suprem de control financiar şi de jurisdicţie în domeniul financiar”.

În opinia Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi şi al Guvernului s-a susţinut că semnificaţia termenului de organ suprem este aceea de unic, care cu referire la activitatea de jurisdicţie, are în vedere jurisdicţia financiară.

În noua Constituţie a României, aplicată din luna octombrie a anului curent (2003), art. 139, alin.1 se modifică şi se completează astfel, referitor la Curtea de Conturi: “Curtea de Conturi exercită control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi al sectorului public. În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate.”

Potrivit statutului, Curtea de Conturi poate fi calificată ca o autoritate administrativă autonomă, nefiind în subordinea în sensul dreptului administrativ, a nici unei alte autorităţi a statului; ea îndeplineşte o funcţie complexă, de control şi de jurisdicţie, care îi conferă un grad ridicat de autonomie în domeniul său de activitate.

Ca autoritate de control, Curtea de Conturi este un organ al Parlamentului pentru exercitarea controlului general asupra gestiunii bugetului public naţional din exerciţiului bugetar expirat, deci a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat şi a bugetului local.

Curtea de Conturi poate colabora cu organele internaţionale de profil şi poate exercita, în numele lor, control asupra gestiunii fondurilor puse la dispoziţia României dacă prin tratate, convenţii sau alte înţelegeri internaţionale se stabileşte această competenţă.

Limitele autonomiei funcţionale a Curţii de Conturi sunt stabilite prin lege şi acestea se referă la:

• Posibilitatea Parlamentului de a opri controalele iniţiale din oficiu de către Curtea de Conturi în cazul depăşirii competenţelor stabilite prin lege.

• Posibilitatea Camerei Deputaţilor sau Senatului de a cere Curţii de Conturi, prin hotărâre, să efectueze unele controale individuale asupra modului de gestiune a resurselor publice şi de a raporta asupra celor constatate. Hotărârile respective sunt obligatorii pentru Curtea de Conturi.

Nici o altă autoritate publică nu mai poate obliga Curtea de Conturi.