Controlul Financiar în România

1 EVOLUTIA CONTROLULUI FINANCIAR IN ROMÂNIA

1.1 REPERE ISTORICE ALE CONTROLULUI FINANCIAR

Indiferent de forma sa de organizare , statul si-a creat întotdeauna un sistem de control ale carei principalele obiective au vizat , de cele mai multe ori , activitatea de urmarire si de realizare a obligatiilor financiare ale cetatenilor fata de institutiile sale

Primele structuri de control ale statului in spatiul carpato – danubiano - pontic dateaza din secolul al XIV – lea Statele medievale românesti nou infiintate , dispuneau de structuri de control fiscal formate din slujbasi , al caror rol principal era sa asigure strângerea birurilor ( dari percepute in bani de catre un datornic ) si a dijmelor (dari reprezentând a zecea parte din produse percepute de catre stapânii feudali de la producatorii directi ) de la populatie

Aceste structuri au fost mostenite de catre autoritatile domnesti de la mongoli si mauri , popoare migratoare care , in perioada cât au controlat spatiul românesc , au organizat o foarte sustinuta activitate de urmarire a birurilor de tot felul impuse populatiei autohtone Dupa instaurarea dominatiei otomane , ca urmare a intituirii de catre aceasta a unui apasator si înrobitor regim fiscal , situatia a capatat accente deosebite prin obligatia de plata a haraciului ( tribut anual platit de catre tarile vasale ) impus Principatelor Românesti

În vederea satisfacerii exigentelor mereu sporite ale Portii Otomane atât a celor materiale , cât mai ales a celor financiare , domnitorii din Principatele Românesti au fost constrânsi sa institue o foarte puternica structura de control a încasarii , de la populatie Actiunea nu avea însa un caracter organizat deoarece nu exista o evidenta foarte exacta a birurilor si a darilor la care populatia era obligata si nici a nivelului acestora

Prin reforma fiscala realizata de catre domnitorul Matei Basarab , în anul 1635 ,

în Tara Româneasca , a urmarit atât diversificarea obligatiilor fiscale cât si repartizarea

darilor pe unitati teritoriale si realizarea evidentei contribuabililor Tot în aceasta perioada a aparut pentru prima data si ideea de buget general sub denumirea de visterie a statului (institutie care administra tezaurul tarii ) ca instrument de gestionare a acestor obligatii fiscale , cunoscute sub denumirea de dajdii (impozite) , dijme , biruri

Caracteristic acestei perioade este faptul ca nu exista un sistem organizat de control al încasarilor fiscale nici celor din visterie si nici al celor din caseta privata a domnitorului deoarece acesta , prevalându-se de drepturile sale , dispunea în mod discretional de utilizarea acestora cu toate ca pe lânga curtea domneasca functiona o autoritate ,denumita sfat , formata din sapte boieri care , însa , aveau numai rol consultativ Primii germeni ai activitatii de control începusera sa apara deoarece evidenta bunurilor aflate în visterie se facea prin întocmirea unor situatii atât pentru încasari cât si pentru cheltuielile efectuate de domnitor si functionarii domnesti , situatii care erau prezentate sfatului boierilor Asemenea documente , cunoscute sub denumirea de codice de venituri si cheltuieli ale tarii (culegere de texte , în manuscris) se întâlnesc, pentru prima data , în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu (1694 – 1704 )

La sfârsitul secolului al XVIII – lea au loc primele încercari de organizare a sistemului fiscal constând în stabilirea unei dari , unice ce trebuia platita la anumite termene stabilite dinainte pentru fiecare contribuabil în parte , acest sistem era cunoscut sub denumirea de ,, rupta ‘’sau ruptoare (obligatie în bani sau produse stabilita pentru un grup,ce trebuia platita la anumite termene fixe). Ca elemente de evidenta a fiscalitatii au fost introduse ,,samile’’ visteriei , un fel de conturi financiare în care se consemnau încasarile si cheltuielile efectuate într-o anumita perioada , de regula un an

Odata cu aparitia primelor prevederi constitutionale , sub forma Regulamentelor Organice , a mai fost prevazuta în anii 1831 în Muntenia si 1832 în Moldova înfiintarea unei structuri legislative numita Adunarea obsteasca ordinara Din documentele de înfiintare a acestei structuri rezulta doua sarcini importante privind obligativitatea stabilirii de norme si prevederi de evidenta contabila si pentru înfiintarea unui departament de control al carui rol era sa determine modul ,, tinerii si darii socotelilor cu buna orânduiala ‘’.

Sistemul a functionat , cu destul de bune rezultate , pâna la Unirea Principatelor Române când a fost elaborat , pentru prima data , un regulament de contabilitate publica care avea scopul de a controla cu eficacitate administrarea banilor publici Controlul statului îmbraca , pentru prima data în aceasta perioada , o forma concreta prin aprobarea , în anul 1864 , a Legii asupra contabilitatii generale a statului prin care a fost instituita verificarea permanenta si inopinata asupra serviciilor de contabilitate si casieriilor de judete si care a fost atribuita Ministerului Finantelor

În aceeasi perioada , domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea pentru înfiintarea unei noi structuri de control financiar , Înalta Curte de Conturi Aceasta era formata din doua sectiuni care aveau rolul de controla ‘’socotelile de venituri si credite cu lichidarea conturilor administratiei generale , administratiilor districtuale si comunale ‘’,ca si de a realiza ‘’ examinarea si controlul cheltuielilor precum si cercetarea registrelor datoriei publice si a pensiunilor ‘’. Separat de aceasta se aproba înfiintarea unei duble forme de control :cel obstesc si cel parlamentar

Controlul obstesc se exercita de catre un corp de control specializat format din 13 functionari , având ca si principal obiectiv cercetarea în mod amanuntit a veniturilor si cheltuielilor in totalitatea lor

Controlul parlamentar era mult mai complex , având printre obiectivele sale obligatia domnitorului sa dea spre cercetare , la fiecare întrunire a Adunarii Obstesti , socotelile veniturilor si cheltuielilor visteriei si a celorlalte case ale tarii

Prin Legea de reorganizare , aprobata în anul 1895 , Înaltei Curti de Conturi i-au fost atribuite si sarcini jurisdictionale

Cu toate ca , odata cu dezbaterea initiativei de reorganizare a legii , s-a discutat si problema controlului financiar preventiv , abia în anul 1929 a fost aprobata introducerea acestei forme de control financiar ca atributie a Curtii de Conturi , alaturi de controlul de gestiune si cea jurisdictionala

Dupa anul 1944 controlul financiar atât cel exercitat de catre stat cât si controlul propriu exercitat la nivelul agentului economic au capatat alte dimensiuni determinate de noile legitati de organizare a întregii economii