Controlul Financiar Preventiv în România

Organizarea și exercitarea activității de control financiar preventiv în România

1. Controlul financiar preventiv – noţiuni generale

Controlul financiar preventiv se defineşte ca fiind activitatea de determinare a stărilor unor proiecte de operaţiuni economice, reprezentate în documente financiar-contabile, prin compararea acestora cu prevederile legale prin care au fost definite.

Necesitatea acestui control derivă din faptul că, într-o economie concurenţială, sunt incompatibile cheltuielile supradimensionate, întrebuinţarea creditelor în limitele disponibile. Se poate spune că ar decurge şi din necesitatea unor fonduri suplimentare pentru recuperarea pagubelor care au fost produse datorită faptului că activitatea realizată de bănci nu a fost îndeaproape supravegheată sau au fost strecurate unele erori.

În ţara noastră, controlul preventiv are o vechime destul de mare şi a trecut prin numeroase schimbări datorate necesităţii de adaptare la condiţiile sociale şi economice, atât ca formă de executare şi conţinut, cât şi ca mod de organizare.

Pentru prima dată în România, controlul preventiv a fost reglementat prin Legea asupra contabilităţii publice şi asupra controlului bugetului şi patrimoniului public din 31 iulie 1929. Această reglementare avea la bază principiul după care controlul preventiv trebuie să fie efectuat de către un personal specializat din afara unităţilor.

În prezent, controlul financiar preventiv este organizat în conformitate cu legea nr. 30/1991 cu modificările ulterioare.

Scopul controlului financiar preventiv şi categoriile de operaţiuni asupra cărora se exercită

Scopul controlului financiar preventiv este acela de a preîntâmpina încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare şi producerea de pagube.

Controlul financiar preventiv are drept scop identificarea proiectelor de operaţiuni (denumite în continuare operaţiuni) care nu respectă condiţiile de legalitate şi regularitate şi/sau, după caz, de încadrare în limitele şi destinaţia creditelor bugetare şi de angajament şi prin a căror efectuare s-ar prejudicia patrimoniul public şi/sau fondurile publice.

Fac obiectul controlului financiar preventiv operaţiunile care vizează, în principal:

– angajamentele legale şi angajamentele bugetare*);

– deschiderea şi repartizarea de credite bugetare;

– modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni a clasificaţiei bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite;

– ordonanţarea cheltuielilor;

– constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi stabilirii titlurilor de încasare;

– concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând domeniului public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;

– vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri aparţinând domeniului privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale;

– alte categorii de operaţiuni stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Entitățile publice la care, potrivit legii, se organizează controlul financiar preventiv sunt următoarele :

• Autoritățile publice și autoritățile publice autonome ;

• Instituțiile publice aparținând administrației publice centrale și locale și instituțiile publice din subordinea acestora ;

• Regiile autonome de interes național sau local;

• Companiile sau societățile comerciale ;

• Societățile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deține capitalul majoritar ;

• Agențiile, cu sau fara personalitate juridică, care gestioneaza fonduri provenite din finanțări externe, rambursabile sau nerambursabile, cum ar fi: unitațile de management al proiectelor (UMP), unitățile de coordonare a proiectelor (UCP), Oficiul de plăți și contractare PHARE (OPCP), Agenția SAPARD, Fondul Național de Preaderare, precum și alte agenții de implementare a fondurilor comunitare ;

• Ministerul Finanțelor Publice, pentru operațiunile de trezorerie, datorie publică, realizarea veniturilor statului și a contribuției Romaniei la bugetul Uniunii Europene ;

• Autoritățile publice executive ale administrației publice locale, pentru operațiunile de datorie publică și realizarea veniturilor proprii.

Regiile autonome, companiile/societăţile naţionale, precum şi societăţile comerciale la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale deţin capitalul majoritar elaborează, de asemenea, norme specifice de control financiar preventiv, ţinând cont de legislaţia aplicabilă entităţilor care sunt organizate şi funcţionează în regim comercial.

Controlul financiar preventiv se exercită asupra documentelor în care sunt consemnate operaţiunile patrimoniale, înainte ca acestea să devină acte juridice, prin aprobarea lor de către titularul de drept al competenţei sau de către titularul unei competenţe delegate în condiţiile legii. Nu intră în sfera controlului financiar preventiv analiza şi certificarea situaţiilor financiare şi/sau patrimoniale şi nici verificarea operaţiunilor deja efectuate.