Controlul financiar propriu și auditul intern SC Mar & Co Pol SRL

CAPITOLUL I

AUDITUL INTERN SI CONTROLUL INTERN PROPRIU.ETIC SI MORAL IN AUDITUL INTERN

1.1 AUDITUL INTERN - DEFINIRE, ROL SI OBIECTIVE

1.1.1 Scurt istoric al auditului

Auditul nu este o activitate recentă, el fiind utilizat încă de pe vremea lui Carol cel Mare, regele francilor. Există documente că ar fi existat audit din secolul XIII, pe vremea regelui Eduard I al Angliei, iar persoanele se numeau « auditori ».Pâna in secolul al XVI , auditul era cerut de regi, imparati , biserici si state, iar activitatea de audit era desfasurata de catre clerici sau scriitori regali. Obiectivele activitatii de audit erau legate de pedepsirea persoanelor care deturnau fonduri.

Intre anii 1700-1850, raspunzatori de organizarea auditului erau statele, tribunalele comerciale si actionarii, contabilii erau desemnati drept auditori, iar scopul auditului era protejarea patrimoniului si oprirea fraudelor.

Dupa anul 1850 , datorita marilor descoperiri ale secolului al XIX-lea, economia a cunoscut o dezvoltare puternica, si de aceea si obiectivele auditului s-au diversificat si pe langa eliminarea fraudelor si erorilor a aparut ca obiectiv si atestarea situatiilor financiare.

Primele patru decenii ale secolului XX, auditul este realizat de profesionişti specializaţi în audit alături de contabili. Lucrările erau comandate de stat şi de acţionari.

Perioada anilor 1940-1970, când comerţul internaţional se dezvoltă, este dominată de schimburi între state cu bunuri şi servicii, ordonatorii de audit îşi lărgesc sfera în rândul băncilor, patronatului şi al instituţiilor financiare datorită pieţelor de capital. Executarea auditului era realizat de profesionişti de audit şi contabilitate, iar obiectivele cunosc o formă elevată de atestare a sincerităţii şi regularităţii situaţiilor financiare. În această perioadă, datorită dezvoltării profesiei contabile şi a influenţelor asupra cadrului contabil conceptual, anglosaxonii dezvoltă activitatea de audit pe continentul european.

Două decenii mai târziu (1970-1990), obiectivele auditului sunt orientate spre atestarea controlului intern, respectarea cadrului conceptual contabil (postulate, principii şi reguli de evaluare) şi a normelor de audit.

Cei care ordonau auditul sunt statele, terţii, acţionarii, băncile,întreprinderile s.a., iar auditorii sunt tot profesionişti de contabilitate şi consiliere,organizate ca profesii liberale, independente, societăţi de expertiză şi audit.

Auditorii, ca specialişti cu o pregătire teoretică superioară, cu o autoritate şi competenţă, sunt denumiţi experţi. Îşi face apariţia activitatea de expertiză, care reuneşte profesionişti cu cunoştinţe teoretice şi practice care, în urma contractelor primite de la terţi, cercetează situaţiile financiare.

În ţara noastră, profesia contabilă a fost umbrită la limita simplului funcţionar de aplicare a celor mai simple operaţii matematice, în lunga istorie a deceniilor comuniste. După aproape 55 de ani (1994), această profesie onorabilă şi responsabilă este repusă în drepturile sale.

Expertul contabil, conform reglementărilor legale în vigoare, are dreptul să audieze bilanţul contabil.

Mulţi autori din ţara noastră şi din străinătate au definit activitatea de audit ca fiind examinarea profesională a unei informaţii cu scopul de a exprima o opinie responsabilă şi independentă în raport cu un criteriu de calitate.

In ultima perioadă, rolul auditorului intern s-a schimbat de la o activitate care dă asigurări managementului privind funcţionalitatea sistemului de control intern la o activitate care adaugă valoare entitaţii.

1.1.2 Definirea şi trăsaturile auditului intern

Cuvântul audit provine din limba latină de la cuvântul AUDIRE şi înseamnă a « asculta ».In limba engleză, cuvântul audit are cu totul alt sens, acela de verificare, revizie contabilă,revizuirea bilantului, inţeles care se apropie mai mult de însemnatatea şi obiectivele sale actuale.

Conform Standardelor de Audit nr 110 « Glosar de termeni », auditul intern reprezintă o activitate de evaluare, organizată in cadrul unei entitati ca un serviciu în folosul acesteia.Functţile sale includ, printre altele, examinarea, evaluarea şi monotorizarea adecvării si eficacitaţii controlului intern