Controlul Fiscal asupra Impozitelor Indirecte

Cap 1. Caracterizarea generala a impozitelor indirecte

1.1. Notiuni, elemente tehnice si functiile impozitelor indirecte

Din punct de vedere etimologic, notiunea de impozit este de origine latina provenind de la impozitum, care antreneaza o obligatie publica. Prin prisma functiilor sale clasice, impozitul este definit ca reprezintand o contributie solicitata pentru asigurarea serviciului obligatiilor publice ale statului si ale activitatilor locale. Fiind un instrument financiar incarcat de rezonanta istorica, a carui aparitie si utilizare este legata de existenta statului si a banilor, care infatiseaza relatiile interne dintre componentele sistemului fiscal, impozitul reprezinta o modalitate de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice cu scopul satisfacerii unor nevoi publice. Prelevarea se efectueaza in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului.

Dreptul de a institui si a percepe impozite revine in exclusivitate organelor statului, iar prin aceasta se realizeaza o importanta redistribuire a produsului intern brut. In cadrul acestui proces se realizeaza rolul impozitelor in plan financiar, economic si social. In plan financiar, rolul impozitului consta in faptul ca el reprezinta instrumentul principal de procurare a fondurilor banesti de resurse financiare necesare statului pentru acoperirea cheltuielilor publice. In plan economic, rolul impozitului se manifesta ca instrument de stimulare sau formare a unei activitati. In plan social, rolul impozitului se concretizeaza ca instrument de redistribuire a unei parti importante din P.I.B.

In mod traditional, impozitele indirecte au fost definite ca impozite percepute asupra bunurilor si serviciilor, iar plata acestor taxe era indirecta. Printre exemple se numara accizele, tarifele vamale, taxa pe valoarea adaugata, taxa de mediu, taxa de drum si impozitele si taxele locale.

In general, impozitele indirecte sunt instituite de stat asupra vanzarilor de marfuri si a prestatiilor de servicii. Cotele utilizate pentru stabilirea acestor impozite nu sunt diferentiate in functie de venitul, averea sau situatia personala a celor care achizitioneaza marfurile sau fac apel la serviciile care fac obiectul impozitelor indirecte.

Impozitele indirecte sunt varsate la buget, de regula, de catre industriasi, comercianti, etc., dar sunt suportate de catre consumatori, deoarece se includ in pretul de vanzare al marfurilor.

Acestea nu afecteaza veniturile nominale, ci numai pe cele reale, ceea ce inseamna ca ele micsoreaza puterea de cumparare. Prin urmare, in cazul acestor impozite, nu este vorba de o constrangere politica, asa cum se intampla la impozitele directe, ci de una de ordin economic. Atunci cand economia inregistreaza un curs ascendent, impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat, in schimb, in perioadele de criza, cand productia si consumul inregistreaza scaderi, incasarile din impozitele indirecte urmeaza aceeasi evolutie, periclitand realizarea echilibrului bugetar sau conducand la adancirea deficitului bugetar.

Impozitele indirecte sunt asezate asupra vanzarilor de marfuri si prestarilor de servicii, ceea ce confera acestora caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe consum, deoarece suportatorul impozitelor indirecte este consumatorul final.

Baza de calcul la aceste impozite este pretul bunului, dupa caz, tarifului serviciului prestat. Calculul impozitului se face in cote proportionale sau in suma fixa pe produs. In consecinta, la impozitele indirecte nu se practica discriminari in marime dupa puterea contributiva si nici reduceri ori scutiri, sunt aceleasi pentru toti consumatorii aceluiasi bun ori serviciu.

Plata acestor impozite se face de catre agetii economici, care le recupereaza de la consumatori, prin preturi.

1.1.1. Elementele tehnice ale impozitelor indirecte

Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale, cat si de contribuabili. Drept urmare, in legile prin care se instituie impozite se precizeaza persoanele in sarcina carora cade plata impozitelor, materia impusa impunerii, marimea relativa a impozitului, termenele de plata, sanctiunile care se aplica persoanelor fizice si/sau juridice care nu-si onoreaza obligatiile fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabila de la impunere si incalca alte dispozitii ale reglementarilor fiscale.