Conturi naționale și sistemul de contabilitate al României

INTRODUCERE

Lucrarea „Conturi naţionale si sistemul de contabilitate al României”, reprezintă o introducere in spaţiul economic naţional al României, prin care cei interesaţi fac cunoştinţă cu elemente teoretice fundamentale şi instrumente specifice utilizate pentru reflectarea stării, mişcării si transformării economiei României. De asemenea obiectivul acestei lucrari constă şi din mersul ideilor economice, evoluţiei de-alungul ultimilor ani la scară naţioanală dar si mondială, precum şi un ansamblu coerent de reflecţii economice pentru anii urmatori. Astfel pe baza legilor şi principiilor statistice folosite pentru calcularea şi analiza conturilor naţionale şi a indicilor de creştere economici , putem observa evoluţia sau involuţia economiei atât pe ansamblul ei cât şi la nivelul fiecărui sector economic, precum şi locul pe care il ocupa fiecare în parte.

Scopul lucrării

Din perspectiva teoretică lucrarea porneşte de la următoarele cuvinte cheie: conturi naţionale, sistem de contabilitate, indici de crestere, PIB, PNB,etc.; prin definirea conceptelor, a relaţiilor se defineşte imaginea României pe plan economic.

Din perspectiva practică, lucrarea defineşte si analizează starea economică din ultimii ani şi diferenţele ce pot fi vizibile de la an la an, la nivelul fiecărui sector al economiei.

Structura lucrării

Lucrarea este structurată in două capitole ce se inlanţuie în succesiunea prezentării cadrului teoretic, a fazelor achiziţiei de cunostinţe si a prezentării „Conturilor naţionale şi sistemului de contabilitate al României.

In Capitolul I intitulat „ Economia bazata pe cunoaştere” se realizează o prezentare teoretică, pentru a putea inţelege evoluţiile economice naţionale ale României.

Scopul Capitolului II, il reprezintă prezentarea evoluţiilor economice in ultimii ani şi elaborarea indicatorilor macroeconomici specifici contabilităţii naţionale conform SEC95 pentru anul 2006.

CAPITOLUL 1

ECONOMIA BAZATĂ PE CUNOAŞTERE

Conturile naţioanale au fost elaborate pe baza principiilor metodologice ale Sistemului de Conturi 1995( SEC95)

Contabilitatea natională reprezintă un ansamblu coerent şi detaliat de conturi şi tabele ce ofera o imagine comparabilă şi completă a activitaţii economice a unei ţari. Aceasta clasifică marea varietate de fluxuri economice într-un număr restrans de categorii fundamentale şi le înscrie într-un cadru de ansamblu ce permite obţinerea unei reprezentări a circuitului economic adaptată nevoilor de analiză, previziune şi politică economică.

Principalele conturi ce se elaborează in cadrul contabilitaţii naţionale sunt:

- contul de producţie (I).

- contul de distribuţie primară a venitului (11.1).

- contul de exploatare (11.1.1).

- contul de alocare a veniturilor primare (11.1.2).

- contul de venit al intreprinderii (11.1.2.1).

- contul de alocare a altor venituri primare (11.1.2.2).

- contul de distribuţie secundară a venitului (II.2).

- contul de redistribuţie a venitului în natura (II.3).

- contul de utilizare a venitului (II.4).

- contul de utilizare a venitului disponibil (11.4.1).

- contul de utilizare a venitului disponibil ajustat (II.4.2).

- contul de capital (111.1);

- contul variaţiilor nete date-rate economiei şi transferurilor de capital (III.1.1).

- contul achiziţiilor de active nefinanciare (111.1.2).

- contul financiar (III.2).

- contul altor modificări de active (111.3).

- conturile de patrimoniu (IV).

- contul restului lumii (V).

1.1 Scurtă introducere în Sistemul Conturilor Naţionale, SEC* 1995.Precizări Metodologice

1.1.1 Sectorul Instituţional

Sectorul instituţional reprezintă ansamblul unitaţilor instituţionale ce au un comportament economic asemănator. Unitaţile instituţionale sunt clasate in sectoare, in funcţie de două caracteristici reprezentative pentru comportamentul lor economic:

*SEC – Sistemul European al Conturilor

-Categoria de producători;

-Natura activitaţilor si funcţiilor lor principale.

Ansamblul de unitaţi instituţionale rezidente( unitaţi ce au centrul de interes pe teritoriul economic al unei ţari) se grupează în cinci sectoare instituţionale: societaţi nefinaciare, societaţi financiare, administraţii publice, gospodăriile populaţiei.

- Sectorul societaţi nefinanciare cuprinde unitaţi instituţionale dotate cu personalitate juridica care sunt producători pe piaţa si a căror activitate principală constă în producerea de bunuri şi servicii nefinanciare. În acest sector se include activitatea regiilor autonome si societăţilor comerciale nefinanciare, precum şi cvasi-societaţilor nefinanciare.

- Sectorul societaţi financiare cuprinde ansamblul de societăţi şi cvasi- societăţi a caror funcţie principală constă in furnizarea de servicii de intermediere financiară şi/sau in exercitarea de activitaţi financiare auxiliare. În acest sector au fost incluse urmatoarele tipuri de unitaţi: Banca Naţională, Băncile comerciale romaneşti şi străine, Casa de Economii si Consemnatiuni, Case de Ajutor Reciproc (CAR), Companii/societaţi de brokeraj, Societăţi de investiţii financiare, Bursa de valori, Case de schimb valutar, RASDAQ, Cooperative de credit, Societăţi de Asigurare, Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, Fondul Privat de Pensii.