Cota unică de impozitare

COTA UNICA DE IMPOZITARE

Cota unica de impozitare, odinioara o fantezie a ideologilor pietei libere, incepe sa se impuna in Uniunea Europeana. Comisarul european pentru taxe si impozite, Kovacs Laszlo a descris cota unica de impozitare, “acelasi prag de impozitare pentru persoane fizice si companii, drept absolut legitima” si a declarat ca multe state din Europa Occidentala ar putea fi tentate sa introduca aceasta masura. Comentariile oficialului european nu vor face decat sa alimenteze criticile celor care sustin ca noile economii cu costuri si niveluri reduse de impozitare din Europa de Est afecteaza cresterea economica a vechilor membri UE.

Precum era de asteptat si in cadrul Romaniei introducerea cotei unice a creat un val puternic de controverse.

Studiul de fată evidentieza schimbarile aduse de noul regim de impozitare si sa descrie efectele acestei reforme fiscale pe plan intern si international.

CAPITOLUL 1. PREZENTARE GENERALA

1.1 Scurt istoric

Guvernul Tăriceanu a lansat, la puţin timp după instalarea în noiembrie 2004, o reformă fiscală radicală, introducând o cotă unică de impozitare de 16% pentru venituri şi profituri. Măsura a declanşat vii controverse. Dar ideea cotei unice nu aparţine românilor. Cel mai relevant exemplu este cel al Rusiei care, în 2001, a adoptat o cotă unică de impozitare de 13%. În numai patru ani, veniturile statului din impozitele plătite de contribuabili aproape că s-au dublat. Deşi spaţiul nu ne permite o analiză a cauzelor care au dus la producerea acestui lucru, vom menţiona doar că în 2003, Serbia a introdus o cotă unică de 14%, urmată de Ucraina, cu 13% şi Slovacia cu 19%. Estonia a adoptat cota unică de 26% în 1994 – lucru care a enervat la culme oficialii FMI. Introducerea cotei unice a fost însoţită de o serie întreagă de măsuri de disciplină fiscală strictă, s-a liberalizat comerţul exterior şi s-a trecut pe scară largă la privatizare. Efectele au apărut rapid, veniturile bugetare crescand, iar productivitatea si exporturile urmând o linie ascendentă. Exemplul Estoniei a fost urmat rapid şi de Letonia si Lituania iar creşterea economică medie a fost de peste 5%. „Cota unică este absolut necesară şi va aduce o creştere sensibilă a economiei în următorii ani“, a declarat premierul Tăriceanu.

Guvernul roman a ales pentru introducerea cotei unice de impozitare un moment care coincide cu schimbari importante ale politicilor economice, astfel incat implementarea acestei decizii se va dovedi mai dificila pentru Romania decit pentru alte state din fostul bloc comunist, informeaza Mediafax. Multi analisti sint ingrijorati ca, in cazul Romaniei, momentul ales pentru implementarea acestui regim fiscal ar putea fi nepotrivit. Temerile lor sint legate de posibilitatea ca micsorarea impozitelor sa mareasca ritmul de crestere economica, de peste 8% in 2004, pina la un nivel greu de tinut sub control. Totusi Fondul Monetar International (FMI) sustine ca, in cazul Romaniei, care a reusit abia in 2004 sa coboare inflatia sub plafonul de 10%, pentru prima data in aproape 15 ani, stabilitatea economiei este un obiectiv mai important pentru investitorii straini decat nivelul fiscalitatii. Executivul a estimat ca pierderile inregistrate de veniturile bugetare nu vor depasi 1% din PIB, nivel destul de "conservator", avand in vedere ca in Slovacia introducerea cotei unice de 19% a atras, inca din primul an, fonduri mai mari la bugetul de stat. Economistii cred totusi ca Romania are sanse de a obtine un succes similar doar daca guvernul va lua si masuri de eliminare a unor legi ineficiente si a evaziunii fiscale.

1.2 Suportul legal care sta la baza introducerii cotei unice in Romania

Obiectivul principal pe termen scurt şi mediu al Guvernului Romaniei în domeniul politicii fiscal-bugetare este accelerarea procesului de reforme structurale, creşterea investiţiilor, consolidarea finanţelor publice, dezvoltarea economică şi întărirea clasei de mijloc.

Politica fiscală a Guvernului României funcţionează în serviciul contribuabilului, iar nu în serviciul administratorilor de impozite, fiind bazată pe un parteneriat real între stat şi contribuabil. În acest sens, este esenţial ca prevederile Codului Fiscal să urmărească întărirea clasei de mijloc, stimularea liberei iniţiative, susţinerea dezvoltării sectorului privat şi a efectuării de investiţii, prin măsuri cum sunt reducerea de ansamblu a fiscalităţii şi, în principal, simplificarea sistemului fiscal, devansarea creşterii ratei fiscalităţii de către creşterea bazei de impozitare, utilizarea eficientă a pârghiilor fiscale în scopul ameliorării comportamentului economic al contribuabililor, armonizarea cu Codul de Conduită pentru impozitarea afacerilor al Uniunii Europene.

În domeniul impozitului pe venit, prezenta ordonanţă de urgenţă vizează înlocuirea sistemului global de impunere a veniturilor realizate de persoanele fizice, care presupunea utilizarea unui barem de impunere cu cote progresive cuprinse între 18% şi 40%, cu sistemul bazat pe cota proporţională de 16% aplicată pentru majoritatea categoriilor de venituri.

Modificarea sistemului de impunere se înscrie în tendinţa actuală în ceea ce priveşte fiscalitatea din ţările foste socialiste, care urmăreşte reducerea impozitelor în general, reformele adoptate în statele respective declanşând o adevărată competiţie între economiile naţionale.

Sistemul propus asigură simplitate, obiectivitate şi creează premisele pentru creşterea economică, prin stimularea investiţiilor.

Reducerea fiscalităţii are şi o componentă socială deoarece stimulează munca, contribuind la scoaterea la lumină a unei părţi din economia "gri", în consecinţă se încurajează obţinerea de venituri de la mai multe locuri de muncă. În sistemul propus persoanele fizice care realizează venituri din salarii foarte mari nu vor mai încerca să găsească modalităţi de evaziune şi se va descuraja munca la negru deoarece salariaţii vor face presiuni pentru "oficializarea" veniturilor.

Elementele cheie în impunerea veniturilor în noul sistem vizează renunţarea la procedura de globalizare a anumitor venituri, şi înlocuirea acestui sistem cu impunerea veniturilor pe fiecare sursă de venit din fiecare categorie, impozitul fiind final. Această abordare a generat modificări în sistemul de compensare a pierderilor, precum şi în sistemul de declarare.

Categoriile de venituri pentru care impozitul se calculează prin aplicarea cotei de 16% asupra fiecărei surse de venit din categoria respectivă sunt următoarele:

- venituri din activităţi independente;

- venituri din salarii;

- venituri din cedarea folosinţei bunurilor;

- venituri din pensii;

- venituri din activităţi agricole;

- venituri din premii;

- venituri din alte surse.

- Pentru veniturile din activităţi independente, a căror plată anticipată de impozit se face prin reţinere la sursă, a fost unificată cota de impozit la 10% aplicată la venitul brut, contribuabilii respectivi urmând să-şi definitiveze impozitul pe venit la sfârşitul anului, după determinarea venitului net anual impozabil, pe fiecare sursă de venit din categoria respectivă, prin aplicarea asupra acestuia a cotei de 16%.