Cote de TVA Aplicate în Diferite Tari. Studiu de Caz

Consideraţii generale privind TVA

1.1. Introducere

Fiecare dintre noi a auzit măcar o singură dată despre TVA (Taxa pe Valoare Adăugată). Chiar dacă suntem înterprinzători, având propria afacere sau cumpărători, aceasta ne vizează în ambele cazuri. De la bonul de casă, şi până la facturile fiscale, ea apare scrisă pe aproape toate documentele legate de vânzâri şi cumpărări.

1.2. Scurt istoric al TVA

Franţa, este prima ţară care a trecut la impunerea directă asupra cheltuielilor după Primul Război Mondial. La început în 1917 s-a procedat la organizarea unui sistem de impunere generală asupra cheltuielilor, care s-a manifestat prin introducerea taxei proporţionale asupra plăţilor, prin aplicarea de timbre pe facturi. În 1920 se înlocuieşte prin impozitul asupra nivelului vânzărilor totale sau prin impozitul pe cifra de afaceri. Apoi, în perioada 1925-1936 s-a ajuns la peste 30 de taxe unice prin aplicarea acestora diferitelor produse. În 1937 s-a introdus taxa care era aplicată asupra tuturor produselor în faza producţiei, adică taxa unică asupra producţiei. Se trece în 1948 la sistemul plăţilor fracţionate, astfel fiecare producător trebuie să îşi plătească taxa asupra vănzărilor sale totale. Odată cu cota unică de 15,53% se instituie impozitul indirect fundamental, în vederea perfecţionării taxei pe producţie.Aşadar, de-a lungul timpului, acest impozit a îmbrăcat trei forme: taxa cumultă, taxa unică şi taxa unică cu plată fracţionată.

Această evoluţie este de fapt o etapă premergătoare introducereii taxei pe valoare adăugată în Franţa. Însă abia între 1954-1955 se trece la introducerea taxei pe valoare adăugată pentru a înlocui taxele asupra cifrei de afaceri printr-o taxă unică pe cifra de afaceri. Pentru a perfecţiona TVA-ul au urmat alte reforme în Franţa. Sistemul juridic al TVA suferă in 1958 o profundă simplificare, numărul cotelor reducându-se la cinci. În 1966 se trece la o nouă reducere a cotelor la patru: cota normală, cota majorată, cota redusă şi cota intermediară. TVA-ul devine prin Legea Financiară din 29 decembrie 1978 sursă de bază în alimentarea bugetului de stat şi principalul impozit indirect. Ţările membre ale Pieţei Comune au adoptat acest sistem de impozitare începând cu 1 ianuarie 1970 urmărindu-se eliminarea impozitului pe cifra de afaceri, iar în 1977, în ţările membre Uniunii Europene s-a realizat amortizarea definitivă a cotei de TVA. În prezent, mecanismul TVA s-a extins rapid cuprinzând toate statele membre Organizatiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică dar şi majoritatea statelor lumii a teria. Astfel, taxa pe valoare adăugată a fost adoptată în 1988 în peste 50 de ţari. De altfel, o cerinţă esenţială a Uniunii Europene este introducerea TVA deoarece aplicarea acesteia facilitează legături comerciale între statele membre.

1.3. Prezentare generală a TVA

Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect, adică un impozit general de consum fiind suportat de consumatorul final, aceasta stabilindu-se asupra operaţiunilor privind transferul de bunuri şi prestărilor de servicii cu plată sau asimilarea acesteia. Potrivit Codului Fiscal TVA este „un impozit indirect care se datorează statului” . „TVA este un impozit încasat în cascadă de fiecare agent economic care participă la ciclul economic al realizării unui produs sau prestării unui serviciu care intră în sfera de impozitare. După exercitarea dreptului de deducere, agenţii economici impozabili care au participat la ciclul economic virează soldul TVA la bugetul de stat.”

1.4. Elementele specifice TVA

Elementele specifice Taxei pe Valoare Adăugată sunt menţionate în legislaţia în viguare pentru o mai buna înţelegere şi aplicare.

1.4.1 Denumirea impozitului

Aceasta sugerează foarte clar că se aplică asupra valorii adăugate create de firme.

1.4.2. Pesoanele impozabile

Pesoanele impozabile înseamnă „orice persoană care, în mod independent, desfăşoară în orice loc, activitate economică, indiferent de scopul sau rezultatele activităţii respective.” Plătitori de TVA sunt acele persoane impozabile care se înregistrază opţional sau in mod obligatoriu în scop de TVA la autorităţile fiscale. Excepţie fac instituţiile publice care au un regim mixt în sensul că nu sunt persoane impozabile pentu activităţi desfăşurate dar scutite de taxă. De asemenea, sunt persoane impozabile, pentru activităţi precum furnizarea de gaze, apă, energie electrică, servicii de transport. Persoana impozabilă unică reprezintă persoane impozabile stabile în România şi aflate în stânsă legătură, din punct de vedere financiar, economic şi organizatoric. „Pentru că noţiunea de persoană impozabilă unică este similară aceleia de grup fiscal unic, pentru că normele de aplicare a Codului Fiscal nu au suferit modificări pentru această denumire, se va utiliza în continuare vechea noţiune de grup fiscal unic.”