Crearea Băncii Naționale

PREMISELE ISTORICE ALE ÎNFIINTARII

BANCII NATIONALE A ROMÂNIEI

Banca Nationala a României, înfiintata în 1880, a reprezentat de-a lungul timpului, prin functiile si rolul ei, un pilon esential al dezvoltarii tarii pe calea modernizarii, al stabilitatii si credibilitatii economiei românesti si, în ultima instanta, al stabilitatii noastre. Având functia de Banca Centrala a statului, fiind, în acelasi timp, ca si în alte tari, institutie de emisiune care stabileste si conduce politica monetara, de credit si valutara, asigurând, de asemenea, supravegherea activitatii tuturor societatilor comerciale de tip bancar, Banca Nationala a României a constituit întotdeauna un barometru sensibil si obiectiv al modului cum a evoluat economia nationala, ea având, totodata, prin competentele-i legale si politicile specifice domeniului, rolul de a descuraja inflatia, de a fortifica moneda nationala si a stimula procesele pozitive din economie.

1.1. Antecedente ale circulatiei monetare

Pâna la înfiintarea Banca Nationala a României, economia româneasca a avut în structura ei o ampla componenta a schimburilor de valori, a schimbului natural, sub forma de troc, adica produs contra altui produs, dar, concomitent, si pe scara din ce în ce mai mare, schimbul de produse si circulatia ca atare a valorilor, prin mijloace monetare, acestea din urma facilitând sau chiar dezvoltând schimbul de valori.

Schimbul cu ajutorul monedei metalice s-a practicat înca de pe vremea geto-dacilor, dar, ca „moment“ cu continuitate istorica, din secolul al XIV-lea în forma organizata sub egida statului. Si aceasta pentru ca de pe la sfârsitul secolului al XIV-lea existenta unei asemenea forme de schimb pune în evidenta trei procese istorico-economice:

1. baterea continua de moneda nationala;

2. organizarea monetara a vamilor;

3. acumularile considerabile de moneda.