Credit Bancar

INTRODUCERE

Fenomenele şi procesele de credit reprezintă, în economia contemporană, unele dintre cele mai importante probleme, rezolvarea lor concretă având deosebite implicaţii în economie.

Majoritatea societăţilor private nu dispun în prezent de suficiente fonduri pentru desfăşurarea activităţii în bune condiţii, motiv pentru care acestea, de regulă, apelează la creditul bancar.

“Creditul este operaţiunea prin care se i-au în stăpânire imediată resurse, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoţite de plata unei dobânzi ce remunerează pe împrumutător.”

Caracteristic relaţiilor de credit este faptul că ele definesc un transfer de valoare cu caracter rambursabil, pentru o perioadă de timp limitată şi cu obligaţia plăţii dobânzii, drept preţ al capitalului împrumutat.

De-a lungul timpului raporturile de credit s-au constituit în cinci sfere principale: creditul comercial, creditul bancar, creditul obligatar, creditul ipotecar şi creditul de consum.

Creditul bancar se caracterizează prin aceea că subiecţii lui sunt banca şi agentul economic, client al acesteia. El se materializează prin transmiterea de capital sub formă bănească de către bancă agentului economic creditat în vederea satisfacerii nevoilor de fonduri necesare finanţării activităţii sale curente sau de investiţii.

Creditul bancar prezintă următoarele caracteristici:

-subiectele creditului bancar sunt băncile, pe de o parte, iar pe de altă parte, agenţii economici şi persoanele fizice;

-obiectul creditului bancar este constituit prin transmiterea de capital sub formă de bani;

-creditul bancar poate servi la redistribuirea capitalului în orice direcţie;

-poate fi privit în două sensuri: ducând la sporirea capitalului real (dacă au ca obiectiv investiţiile) sau numai servind mişcarea capitalului (reprezentând doar împrumuturi de sume băneşti).

Creditele acordate de băncile româneşti, în funcţie de durata pentru care se acordă, pot fi:

-credite bancare pe termen scurt;

-credite bancare pe termen mediu şi lung.

În cadrul creditelor bancare pe termen scurt se regăsesc:

a) creditele globale de exploatare, în lei

b) utilizări din deschideri de credite permanente (linii de credite) în lei şi în valută;

c) credite pentru acoperirea stocurilor şi cheltuielilor temporare, în lei şi în valută;

d) credite pentru acoperirea stocurilor şi cheltuielilor sezoniere, în lei;

e) credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie în lei şi valută;

f) credite pentru prefinanţarea exporturilor, în lei şi valută;

g) credite pentru exportul de produse garantate cu creanţe asupra străinătăţii în lei şi valută;

h) credite de scont, în lei şi valută;

i) credite pe documente de plată în curs de încasare, în lei;

j) credite de factoring, în lei şi valută;

k) credite pentru facilităţi de cont, în lei;

l) credite pe descoperit de cont (overdraft), în lei;

m) credite pentru acoperirea decalajului temporar în realizarea resurselor proprii de investiţii;

n) credite pentru activităţi desfăşurate de persoane fizice autorizate şi producători agricoli individuali, în lei.

„Linia de credit reprezintă o modalitate de creditare modernă, care funcţionează după sistemul revolving, prin care banca se angajează ca pe o anumită perioadă de timp să împrumute clienţilor fonduri utilizabile în mod fracţionat, în funcţie de nevoile lor, în limita unui nivel global de credite, cu condiţia ca soldul zilnic al angajamentelor să nu depăşească volumul aprobat al liniei de credit.”

„Linia de credit este o modalitate de creditare a agenţilor economici pentru completarea capitalului curent de lucru. Prin intermediul ei se stabileşte un plafon global în limita căruia se pot efectua plăţi prin contul curent. Soldul debitor al acestui cont nu poate depăşi limita de creditare.”

Activitatea de creditare, prin intermediul liniei de credit, se poate realiza prin folosirea a trei metode:

linia de credit simplă – reprezintă nivelul maxim al creditului care se poate acorda unui client, într-un cadru prestabilit;

a) linia de credit confirmată – semnifică suma ce poate fi acordată sub formă de credit şi care este consemnată într-un document scris, convenit de bancă;

c) linia de credit revolving – implică utilizarea curentă a acestei modalităţi de atragere de fonduri de către întreprinderi, deoarece rambursările efectuate (prin încasări în cont), reducând nivelul creditului, permit în etape ulterioare, atragerea unor noi credite, în limitele stabilite, deoarece, potrivit condiţiilor acestui acord, se reînnoieşte posibilitatea de creditare.

În momentul în care conducerea unei societăţi îşi propune să deschidă o linie de credit, vor trebui dezbătute următoarele probleme:

1) planurile societăţii pe termen scurt, mediu şi lung – se poate avea în vedere planul de afaceri al societăţii;

2) durata creditului – este hotărâtă de asemenea în funcţie de obiectivele urmărite de societate, în funcţie de planul de afaceri, avîndu-se în vedere şi faptul că dobânda la un credit pe termen lung este mai mare decât dobânda la acelaşi credit luat pe termen scurt;

3) scopul urmărit în contractare unui credit – poate fi, spre exemplu, susţinerea financiară a activităţii curente de aprovizionare, producţie, desfacere, prestări servicii, proiecte, contracte –caz în care se apelează la o linie de credit;

4) modalităţi de garantare – în cazul contractării unei linii de credit se vor constitui garanţii reale (ipoteca este forma de garanţie reală cea mai frecvent utilizată), cu posibilitatea aducerii unor garanţii personale alături de cele reale

5) suma – este strâns legată de obiectivele urmărite de societate şi trebuie să fie bine analizată această decizie întrucât suma plafonului solicitat nu va putea depăşi posibilităţile de garantare ale societăţii iar suma neutilizată din plafonul acordat este supusă unui comision suplimentar de neutilizare; în acelaşi timp o sumă prea mică nu va fi în măsură să satisfacă nevoile societăţii;

6) moneda – în general este indicat ca linia de credit să fie solicitată în moneda în care obţine şi încasează veniturile;

7) posibilităţile de rambursare – se preconizează rambursarea liniei de credit din profitul care urmează să se obţină în urma utilizării acesteia;

8) dobânda – este legată de realitatea pieţei bancare la momentul respectiv, este negociabilă şi poate îmbrăca mai multe forme, fiind influenţată de inflaţie;

9) alte costuri – sunt reprezentate de comisioanele bancare, asigurarea bunurilor cedate în ga-ranţie;

10) banca – este aleasă în funcţie de condiţiile cele mai avantajoase pe care le poate oferi.

CAP. 1 ELEMENTE SPECIFICE CREDITĂRII BANCARE

1.1 Solicitantul creditului

Băncile acordă, la cerere, credite pe termen scurt, mediu sau lung. Creditul pe termen scurt ocupă un loc important în cadrul cererii totale de credite şi se adresează de obicei agenţilor economici mai degrabă decât persoanelor fizice particulare.

Deoarece agenţii economici sunt organisme economice dinamice, creditul acordat acestora prezintă un dublu avantaj: pe de o parte, reprezintă o modalitate de finanţare a activelor lor iar pe de altă parte, însăşi dinamica gestiunii şi destinaţia fondurilor în scopuri productive creşte gradul de siguranţă în ce priveşte restituirea creditului acorda.