Creditarea Bancară

Cap.1. Creditarea bancara

Decizia de creditare

Tehnologia bancară este fundamentală pentru îmbunătăţirea activităţii de creditare, oferind posibilităţi de diversificare şi modernizare a modalităţilor de acordare – rambursare-garantare, în scopul corelării ofertei de produse de credit cu solicitările cu solicitările şi necesităţile clienşilor.

Din punct de vedere al solicitanţilor, activitatea de creditare se adresează persoanelor juridice, pentru care nivelul creditelor este mai ridicat şi riscul bancar este mai mare, şi persoanelor fizice, pentru care împrumuturile sunt mai mici şi riscurile mai reduse. Prin urmare, decizia de creditare a persoanelor juridice se ia în urma analizării unor indicatori care redau bonitatea clienţilor băncii.

Analiza aspectelor economico-financiare este indisăensabilă pentru decizia de creditar. Aceasta se bazează pe documente de sinteză contabilă ( bilanţul contabil şi raportul de gestiune, contul de profit şi pierdere, raportări contabile periodice). Pe baza fluxului de fonduri ale perioadei expirate, precum şi pe analiza cash-flow-ului pentru perioada următoare. Indicatorii care stau la baza analizei şi evaluării bonităţii clienţilor se prezintă astfel:

1. Cifra de afaceri

Reprezintă veniturile realizate de client la finele perioadei (lună, trimestru, an) cu terţii. Pentru un client viabil, cu perspective certe de dezvoltare, evoluţia cifrei de afaceri trebuie să fie ascendentă, orice declin al cifrei de afaceri constituind un semnal serios pentru bancă.

2. Capitaluri proprii

În cadrul acestui indicator se va acorda o atenţie deosebită analizei atat a capitalurilor proprii în sens larg şi în sens strict, cat şi, mai ales, a capitalurilor proprii nete în sens strict. În această direcţie, se va pune accent pe determinarea stocurilor, cheltuielilor şi altor active incerte care diminuează valoarea capitalurilor proprii.

3. Rezultatul exerciţiului(profit/ pierdere)

Aceasta reprezintă indicatorul sintetic ce caracterizeză eficienţa activităţii desfăşurate, aceasta influenşand direct capitalurile proprii, în sensul majorării lor cu profitul şi al diminuării cu pierderea. De regulă, banca nu poate intra în afaceri cu agenţii economici care nu reuşesc să-şi recupereze cheltuielile din veniturile realizate şi deci înregistrează pierderi, iar afacerile cu clienţii cu un profit mic se vor face cu mare prudenţă.

4. Fondul de rulment= Pasive pe termen lung- Active imobilizate

Atunci cand sursele permanente sunt mai mari decat nevoile permanente de alocare a fondurilor băneşti, întreprinderea dispune de un fond de rulment. Acest excedent de resurse permanente degajat de ciclul de finanţare al imobilizărilor poate fi utilizat sau „rulat” pentru reinnoirea activelor circulante. Existenţa unui FRN pozitiv certifică o stare de echilibru financiar pe termen lung. Un FRN negativ va evidenţia imposibilitatea firmei de a asigura un excedent de resurse financiarepe termen lung din care să potă fi acoperite necesităţile de finanţare pe termen scurt. În principiu, firmele caracterizate prin cicluri lungi de producţie ar trebui să înregistreze un FRN pozitiv semnificativ, iar cele cu cicluri relativ scurte, pot accepta valori reduse ale indicatorului.

5. Necesarul de fond de rulment= Active realizabile – Datorii curente < 1 an

Necesarul de fond de rulment evidenţiază echilibrul financiar pe termen scurt, dintre alocările ciclice în stocuri şi creanţe şi sursele ciclice (temporare) rezultate din decalajele de plăţi către terţi. NFR este un element de activ şi reprezintă activele circulante care trebuie finanţate din fondul de rulment.

Mărimea pozitivă a NFR poate fi consecinţa unei creşteri economice sănătoase, dar şi efectul unei încetiniri a rotaţiei stocurilor şi creanţelor în raport cu cifra de afaceri,şi deci poate interveni creditul bancar pe termen scurt.

Mărimea negativă a NFR poate evindeţia, fie un surplus de surse temporare ca urmare a accelerării rotaţiei activelor circulante, fie o întrerupere temporară a aprovizionărilor.

6. Trezoreria netă = Fond de rulment – Necesarul de fond de rulment sau Trezoreria netă= Trezoreria pozitivă – Trezoreria negativă

Ceea ce face ca trezoreria să varieze nu este atat Fondul de rulment, care este relativ stabil în cursul unui exerciţiu, cat mai ales Necesarul de fond de rulment, în funcţie de ciclul de exploatare, agentul economic avand un necesar de fond de rulment pozitiv, cu atat mai mare cu cat ciclul de fabricaţie este mai îndelungat.

Existenţa unei trezorerii nete pozitive certifică postare de echilibru financiar la nivelul întregii întreărinderi. O trezorerie netă negativă semnifică un deficit de trezorerie, o insuficienţă a surselor permanente şi a celor ciclice. Deficitul de trezorie trebuie acoperit prin credite pe termen scurt, la cel mai mic cost de procurare. Din analiza evoluţiei trezoreriei de la un exerciţiu la altul, se desprinde un indicator cu o deosebită putere de analiză, denumit flux net de trezorieri( cash-flow).

7. Lichiditatea

Reprezintă capacitatea unui client de a face faţtă datoriilor sale pe termen scurt prin transformarea rapida a activelor sale circulante în disponibilităţi.

Analiza pe verticală a indicatorilor de lichiditate reflecta:

- tipul de activitate desfăşurată de societate( de exemplu : dacă nu apar diferenţe semnificative între lichiditatea curentă şi lichiditatea imediată, înseamnă ca activitatea este preponderent comercială sau viteza de rotaţie a stocurilor este foarte mare; dacă diferenţele sunt mari, poate fi vorba de o activitate productivă cu ciclul foarte lung de fabricaţie, avand o viteză mică de rotaţie a stocurilor de producţie neterminată)

- eficinţa conducerii societăţii, ca modaliate de finanţare a societăţii ( de exemplu: o valoare mare a lichidităţii ca urmare a datoriilor reduse pe termen scurt poate reflecta o finanţare a societăţii din zona pasivelor pe termen lung, deci provenind de la fondul de rulemnt)