Creditul Public

INTRODUCERE

În completarea resurselor financiare publice, statul poate apela şi la împrumuturi contractate de la diverşi creditori în scopul realizării obiectivelor fixate.

Dezechilibrul bugetar, caraterizat prin cheltuieli publice prea mari în comparaţie cu veniturile publice, poate fi corectat apelându-se la resursele de împrumut.

Astfel, pe calea creditului public, bazat pe încrederea în solvabilitatea statului, se contractează împrumuturi, direct de către stat, de la persoane fizice sau juridice deţinătoare de mijloace băneşti disponibile. Astfel, sub forma unor împrumuturi, sunt atrase resurse financiare care au carater extraordinar.

I. ÎMPRUMUTURILE DE STAT(creditul public).

ÎMPRUMUTURILE DE STAT – caracterizare generală

Împrumuturile de stat reprezintă obligaţiile generate de contractele de pe piaţa financiară internă şi/sau internaţională prin care statul, în calitate de împrumutat, obţine fonduri financiare de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze, împreună cu dobândă şi cu alte costuri, într-o perioadă specificată.

Aceste obligaţii sunt rezultatul atât a împrumuturilor contractate direct de către stat, cât şi a împrumuturilor garantate de stat.

Forme ale împrumuturilor de stat

împrumuturi interne sau împrumuturi interne sau

externe contractate/garantate de esterne,contractate/garantate de

către autorităţi ale administraţiei către autorităţi ale administraţiei

publice centrale; publice locale.

Împrumuturile de stat prezintă următoarele caracteristici:

- au caracter contractual(exprimă acordul de voinţa al părţilor) 1. împrumutul de stat are caracter contractual. Spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie, stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina unei persoane fizice sau juridice, împrumutul exprimă acordul de voinţă al părţilor. Aici se cuvine o precizare: condiţiile de emisiune şi de rambursare a împrumutului, forma şi mărimea venitului pe care îl asigură, precum şi alte eventuale avantaje acordate împrumutătorilor se stabilesc de organele de decizie competente ale statului, fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenţiali. Persoanele interesate pot să accepte sau să refuze în bloc condiţiile stabilite de stat, dar nu pot pretinde să li se asigure un tratament preferenţial faţă de ceilalţi subscriitori.

- au caracter rambursabil;( se restituie la termenul fixat, persoanelor fizice şi juridice care l-au acordat;) Ca mijloc de procurare a resurselor băneşti de care statul are nevoie, împrumutul se caracterizează prin aceea că se restituie, la termenul fixat, persoanelor fizice şi juridice care l-au acordat, spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare, la dispoziţia statului, definitivă şi nerambursabilă.

- asigură o anumită contraprestaţie. . Pentru a putea intra în posesia sumei de bani care îi lipseşte şi a o folosi potrivit trebuinţelor sale, statul se angajează să achite sistematic, deţinătorilor de înscrisuri publice, „preţul" acestei folosinţe. „Preţul" la care ne referim îmbracă forma dobânzii, forma câştigului ori ambele forme, după caz, la care se adaugă adesea şi alte avantaje materiale. Aşa cum s-a mai arătat, împrumutul de stat se deosebeşte de impozit, între altele, prin contraprestaţia pe care statul o oferă creditorilor săi.

Tabelul 1.1. Asemanări şi deosebiri dintre creditul privat şi cel public

Creditul public

- este contractat de către stat

- debitorul este reprezentat de autorităţile publice centrale şi locale, iar creditorii sunt cei de la care provin resursele de împrumut

- cererea vine din partea autorităţilor publice centrale şi locale

- oferta vine din partea băncilor, altor instituţii financiare, agenţilor economici, populaţiei

- este utilizat pentru funcţionarea serviciilor publice, finanţarea cheltuielor militare, menţinerea ordinii publice, rambursarea la scadenţă a datoriei publice, plata dobânziilor aferente

- rambursarea şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente se realizeaza pe seama veniturilor bugetare (impozite, taxe, etc.)

- dobânda plătită de stat, la împrumuturile contractate, exprimă relaţii de redistribuire a venitului naţional, se redistribuie, în principal, veniturile persoanelor fizice şi juridice, mobilizate la fondurile de resurse financiare publice, pe calea impozitelor şi taxelor, în favoarea celor care au împrumutat statul şi pentru care încaseaza dobânzi. Creditul privat

- este contractat de agenţii economici, populaţie

- debitorii sunt agenţii economici, populaţia

- cererea vine din partea persoanelor fizice sau juridice

- oferta vine din partea statului, băncilor, altor instituţii financiare, agenţilor economici, populaţiei

- este utilizat în scopuri productive, caz în care contribuie la sporirea profitului realizat din care se cedează băncii o parte sub formă de bobândă, cât şi neproductive, când se percepe, de asemenea, dobândă chiar dacă nu produc valoare adăugată

- rambursarea şi plata dobânzilor şi comisioanelor aferente se realizează pe seama resurselor private

- dobânda plătită de debitori exprimă relaţii de distribuire a valorii adăugate între participanţii la activitatea economică financiară prin credit, precum si a profitului realizat de agentul economic, împrumutat şi banca îmărumutătoare.

Împrumuturile de stat generează, anumite cheltuieli suplimentare din parte a statului, cheltuieli legate de plata dobânzilor, primelor de rambursare, câştigurilor şi altor avantaje acordate creditorilor statului, precum şi cheltuieli legate de gestionarea datoriei publice. Uneori, avantajele oferite de stat la lansarea unui împrumut sunt ulterior restrânse. Astfel, în condiţiile scăderii ratei dobânzii pe piaţa capitalului de împrumut, în perioada de criză sau de depresiune, statul poate proceda la conversiunea datoriei sale: preschimbă înscrisurile unui împrumut vechi cu o dobândă ridicată cu înscrisuri ale unui împrumut nou cu o dobândă mai redusă. Alteori, avantajele materiale iniţial oferite de stat creditorilor săi se diminuează ca urmare a deprecierii accelerate pe care o suferă moneda în care a fost libelat împrumutul. Deşi statul achită în mod sistematic dobânda aferentă şi rambursează ratele scadente ale împrumutului, totuşi sumele ce revin deţinătorilor de înscrisuri publice au o putere de cumpărare mai mică decât cea încredinţată de aceştia statului la lansarea împrumutului.