Criza datoriei externe - strategii de abordare și soluționare

Capitolul I

1.1 Notiunea de datorie externă

Una din problemele globale cu care se confruntă economia mondială în ultimii 20-30 de ani este reprezentată de cresterea permanentă a nivelului datoriei externe a ţărilor în dezvoltare. O delimitare conceptuală importantă ce trebuie făcută este între datoria externă şi datoria publică.

Astfel, datoria publică reprezintă ansamblul sumelor datorate de către stat, ca urmare a politicii sale de a contracta împrumuturi. Datoria publică ia nastere pe seama împrumuturilor destinate acoperirii cheltuielilor statului si finantarea deficitului bugetar. Ea se crează, de regulă, prin emisiuni de titluri de credit de către stat (obligaţiuni guvernamentale, bonuri de tezaur etc.), comercializate pe piaţa internă si/sau pe piaţa internaţională..În privinta datoriei externe, aceasta poate fi definită ca fiind suma în valută contractată de o tară cu alte ţări si/sau organisme financiare internationale .

1.2 Conceptul de datorie externă.Indicatori privind datoria externă

Noţiunea de datorie de externă este mai largă decât aceea de datorie publică externă şi are mai multe sensuri:

a)datorie externă brută în sens larg,care cuprinde sumele de bani şi alte valori pe care rezidenţii unei ţări,persoane fizice şi juridice,le datorează străinătăţii la un moment dat.Aceasta interpretare exhaustivă cuprinde sumele datorate de stat,unităţi administrativ-teritoriale şi alte entităţi de drept public,întreprinderi private şi alte organizaţii,precum şi de persoane fizice unor organisme internaţionale,guverne,banci şi altor instituţii publice straine.

b)datorie externă brută în sens restrâns,care cuprinde obligatiile bănesti faţă de străinătate,cu următoarele excepţii:-creditele pe termen scurt(sub un an),deoarece acestea constituie operaţii financiare curente,indispensabile desfăşurării activităţii economice externe;investiţiile străine directe,care nu au stabilite termene de rambursare sau de lichidare;ajutoarele cu caracter nerambursabil,primite în cadrul programelor de asistenţă publică bi- şi multilaterală;împrumuturile externe cu o perioadă de graţie de 10-15 ani sau mai mare;

c)datorie externa în interpretarea Băncii Mondiale şi a celorlalte instituţii din sistemul său care cuprinde:sumele datorate unor creditori publici şi privaţi,în valută,bunuri sau servicii cu o perioadă de rambursare mai mare de un an;sumele datorate de persoane private,dar garantate de o autoritate publică;

d)datorie externă netă,care cuprinde diferenţa dintre activele publice şi private ale rezidenţilor unei ţări în străinătate(disponibilităţi valutare,împrumuturi acordate,investiţii directe,titluri,diverse alte creanţe şi valori)şi activele deţinute de rezidenţi străini în ţara considerată(împrumuturi primite de la guverne,agenţii guvernamentale şi alte entitaţi publice,credite primite de la bănci private,organisme financiare şi alţi creditori)

Indicatorul datoriei externe nete se foloseste în cazul tărilor care apar în dublă ipostază:de creditoare si de debitoare faţă de străinătate.În timp,raportul dintre creantele si angajamentele externe ale unei ţări pot să intervină asemenea mutaţii încât aceasta din creditor mondial să devină debitor mondial sau invers.Acesta este,spre exemplu,cazul S.U.A care până în 1984 erau primul creditor al lumii,iar din anul următor a devenit cel mai mare debitor net al lumii.

În legătura cu datoria externă a unei tări,se folosesc diversi indicatori care reflectă gradul de îndatorare faţă de străinătate,precum si efortul valutar pe care aceasta îl reclamă.Astfel,gradul de îndatorare a unei ţări faţă de străinătate se exprimă cu ajutorul mărimii absolute a datoriei externe,al mărimii medii a datoriei respective pe un locuitor,al raportului dintre datoria externă si produsul intern brut si al raportului dintre datoria externă şi încasările din exportul de bunuri si servicii.

Indicatorul datoriei externe totale arată suma datorată străinătății la un moment dat,fără vreo legătură a acesteia cu potențialul financiar-valutar al țării debitoare si cu esalonarea în timp a rambursării acesteia.

Indicatorul datoriei externe medii pe un locuitor se determină prin împărțirea datoriei externe totale,exprimate într-o valută de largă circulație internațională,la numărul populației,și servește la efectuarea de comparațiiîn timp pe plan național si internațional.

Indicatorul privind raportul dintre datoria externă și produsul intern brut arată cât din produsul intern brut al anului considerat ar fi necesar pentru rambursarea acelei datorii .

Indicatorul privind raportul dintre datoria externă si exporturile de bunuri si servicii arată în cît timp (luni sau ani) s-ar putea rambursa datoria unei țări față de străinătate pe seama valutei încasate din vînzările de bunuri și prestările de servicii peste graniță.