Datoria publică

1 Introducere

Datoria publica ocupa un loc important în stabilirea unei strategii de gestiune a datoriei statului aptă de a mobiliza sumele necesare finanţării, de a realiza obiectivele de risc şi de cost stabilite de către autorităţi, precum şi celelalte obiective fixate de acestea, cum ar fi dezvoltarea şi menţinerea unei pieţe a titlurilor de stat performante.

În contextul mai larg al politicilor economice naţionale, statele trebuie să vegheze ca atât nivelul, cât şi ritmul de creştere al datoriei publice să fie sustenabile, iar serviciul datoriei publice să poată fi asigurat în diverse situaţii respectând obiectivele de cost şi de risc. Este necesară, de asemenea, menţinerea îndatorării sectorului public pe o traiectorie viabilă, precum şi punerea în practică a unei strategii credibilă de reducere a nivelului datoriei, dacă acesta este excesiv.

2 Prezentare generala

Datoria publică reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, sau de autorităţile administraţiei publice locale de la diverşi creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente în România.

Datoria publică se stabileşte şi se gestionează în mod distinct pe cele două forme ale ei: datoria publică guvernamentală şi datoria publică locală.

DATORIA PUBLICĂ GUVERNAMENTALĂ = parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în numele României, de pe pieţele financiare.

DATORIA PUBLICĂ LOCALĂ = parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele financiare.

Împrumuturile contractate de autorităţile administraţiei publice locale, ce sunt instrumente ale datoriei publice locale, fac parte din datoria publică a României, dar nu reprezintă datorii sau răspunderi ale Guvernului. De asemenea, datoria publică în funcţie de termen se clasifică astfel: datorie publică pe termen scurt (flotantă); datorie publică pe termen mediu şi lung (consolidată). Datoria publică se poate prezenta şi în funcţie de înscrisurile emise sau alte modalităţi de gestionare, precum şi pe categorii de creditori (în cazul datoriei externe).

În funcţie de calitatea creditorilor, datoria publică poate fi: datorie publică brută, fiind dată de valoarea totală a împrumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea; datorie publică netă, în care nu intră valoarea împrumuturilor plasate la instituţiile statului.

2.1 Datoria publică guvernamentală

2.1.1 Datoria publică guvernamentală internă

Datoria publică guvernamentală internă este partea din datoria publică guvernamentală care reprezintă totalitatea oblkigaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente din România, în lei sau în valută, inclusiv sumele temporar din disponibilităţile contului general al Trezoreriei Statului pentru finanţarea temporară a deficitelor bugetare.

Plăţile legate de datoria publică sunt realizate pe baza autorizării bugetare permanente pentru efectuarea acestor cheltuieli.

Datoria publică guvernamentală internă este generată de:

• titlurile de stat în monedă naţională, inclusiv titlurile de stat în valută plasate pe piaţa internă, rambursabile din resurse bugetare; dacă resursele nu sunt suficiente pentru a asigura plata serviciului datoriei publice interne, se emit noi înscrisuri, determinând, astfel, consolidarea datoriei publice;

• împrumuturile de stat de la Banca Naţională a României destinate acoperirii golurilor de casă între încasările şi plăţile bugetare;

• împrumuturile de stat de la băncile comerciale;

• împrumuturile de stat de la alte instituţii financiare interne, persoane juridice române, în condiţii rezultate în urma negocierilor;

• împrumuturi temporare din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului;

• garanţii de stat la împrumuturi interne contractate de diverşi debitori.

2.1.2 Datoria publică guvernamentală externă

Datoria publică guvernamentală externă este partea din datoria publică guvernamentală care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România.

Datoria publică guvernamentală externă este generată de:

• titlurile de stat în valută plasate pe piaţa financiară externă;

• împrumuturile de la guverne şi agenţii guvernamentale străine, instituţii financiare internaţionale sau de la alte organizaţii internaţionale;

• împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;

• împrumuturile de la persoane juridice străine;

• împrumuturile de la bâncile străine sau de la companii străine;

• garanţii de stat la împrumuturi externe contractate de diverşi debitori.

Banca Naţională a României acţionează şi caagent al statului privind datoria publică guvernamentală externă, întrucât serviciul datoriei publice guvernamentale externe contractate în numele statului se plăteşte de către B.N.R