Datoria publică și deficitele bugetare

I.DATORIA PUBLICA

1.Concepte si notiuni generale cu privire la datoria publica

Datoria publica reprezinta totalitatea sumelor datorate de catre stat (administratia publica centrala, unitatile administrative-teritoriale si alte entitati publice), la un moment dat, creditorilor sai interni si externi, fie ei personae fizice sau juridice.

Conform legislatiei noastre, datoria publica este reprezentata de totalitatea obligatiilor precuniare la un moment dat, rezultate din imprumuturi, in lei si in valuta, pe termen scurt, mijlociu si mediu, contractate de stat in nume propriu sau garantate de acesta, precum si obligatiile statului catre trezoreria proprie, rezultate din utilizarea unor resurse din contul acesteia pentru acoperirea deficitului bugetului de stat.

In functie de termenul de rambursare a imprumuturilor, datoria publica se imparte in:flotanta, cuprinzand datoriile din imprumuturi pe termen scurt si consolidata, reprezentand pe cele din imprumuturi pe termen mijlociu sau lung.Datoria publica consolidata mai poate rezulta si din prelungirea termenelor de rambursare a imprumuturilor pe termen scurt, in situatia cand acestea se transforma in imprumuturi pe termen mijlociu si lung.Datoria publica consolidata poate fi perpetua si consta in aceea ca statul, desi debitor, nu se angajeaza in rambursarea imprumutului, dar se obliga sa plateasca datoriile aferente, din care cauza se mai numeste si datorie de renta sau neamortizata.Partea din datoria publica ce se amortizeaza anual poarta denumirea de anuitate.

In functie de calitatea creditorilor, in unele tari se face distinctie intre datoria publica bruta si datoria publica neta.

Datoria publica bruta reprezinta suma totala a efectelor publice, indiferent de detinatorii acestora.

Datoria publica neta este formata din suma totala a efectelor publice obtinute de persoanele fizice si juridice (cu exceptia celor de drept public);nu cuprinde valoarea efectelor publice in care se plaseaza diferite fonduri apartinand statului si conversiune.Conversiunea reprezinta operatia financiara care modifica conditiile initiale ale imprumuturilor contractate anterior.

Totodata in datoria publica neta nu sunt cuprinse bonurile de tezaur, care reprezinta titluri de obligatiuni emise de un stat pentru a obtine imprumuturi de la cetateni sau banci, in vederea acoperirii unor nevoi imediate ale bugetului.Bonurile de tezaur sunt emise pe termen scurt, aduc dobanzi si pot fi transmisibile; de regula, sunt negociabile.Totalitatea bonurilor de tezaut formeaza datoria publica flotanta a statului.Aceste bonuri sunt emise asupra tezaurului, in contul incasarilor curente.

In funcite de piata pe care este lansat imprumutul si de moneda in care este emis, datoria publica poate fi interna si externa.

In tarile dezvoltate preponderenta este datoria publica interna intrucat ele dispun de o larga piata interna a capitalului de imprumut, in timp ce in tarile in curs de dezvoltare, ponderea o detine datoria externa, ea constituind practic o modalitate de completare a resurselor financiar-valutare de care acestea au nevoie.Cu cat ponderea datoriei externe in totalul datoriei publice este mai mare, cu atat dependenta economica si financiara a tarii respective fata de strainatate este mai ridicata.

Datoria publica interna este generata de:

- Imprumuturile pe termen scurt primite de la Banca Nationala pentru echilibrarea in executie a bugetului de stat;

- Bonuri de tezaur emise in acelasi scop;

- Plasarea de inscrisuri pe termen mediu si lung prin subscriptie publica pentru acoperirea deficitului bugetar anual;

- Garantii acordate de stat la creditele bancare interne ale agentilor economici sau autoritatile locale;

- Atragerea pe termen scurt a disponibilitatilor din conturile trezoreriei publice.

O deosebita importanta in cunoasterea si analiza datoriei publice o prezinta indicatorii care caracterizeaza “efortul financiar anual” reclamat de aceasta.Eforul respectiv se materializeaza in “serviciul datoriei publice”, care cuprinde cheltuielile de rambursare a datoriei propriu-zise si cele legate de plata dobanzilor aferente.Efortul financiar sau “povara datoriei publice” se exprima cu ajutorul mai multor indicatori printre care:

- Marimea absoluta si marimea medie pe locuitor a serviciului datoriei publice;

- Raportul dintre serviciul datoriei publice si PIB;

- Raportul dintre serviciul datoriei publice si totalul cheltuielilor publice sau ponderea serviciului datoriei publice in totalul cheltuielilor bugetare.

In afara de acestia, se mai calculeaza :

- Cuantumul anual al dobanzilor;

- Raportul dintre dobanzi si PIB;

- Ponderea dobanzilor in totalul cheltuielilor publice sau bugetare;

Acesti indicatori exprima dimensiunile “contraprestatiei” pe care statul o datoreaza creditorilor sai in decursul unui an.

O data cu aparitia teoriei lui Keynes, rolul politicii bugetare s-a modificat considerabil in sensul ca bugetul a incetat sa mai fie considerat doar o sursa de finantare a serviciilor publice, constituindu-se intr-un instrument de compensare a instabilitatii in economia de piata.

Pentru a intelege mai bine problemele referitoare la datoria publica,gasim necesar a defini succint cateva dintre notiunile si conceptele de baza privind datoria publica,asa cum sunt ele evidentiate in unele reglementari romanesti si straine de specialitate:

Imprumuturile de stat – obligatiile generate de un contract prin care statul, in calitate de imprumutat, obtine fonduri financiare de la o persoana fizica sau juridica creditoare si se angajeaza sa le ramburseze, impreuna cu dobanda si cu alte costuri aferente, intr-o perioada specificata.

Garantii de stat – angajamentul asumat in contul si in numele statului de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice, in calitate de garantat, de a plati la scadenta obligatiile neonorate ale garantului, in conditiile legii.

Serviciul datoriei publice – totalitatea sumelor reprezentand rate de capital,dobanzi,comisioane si alte costuri aferente datoriei publice, conform acordurilor sau contractelor de imprumut, la o anumita data sau pentru o perioada determinata.