Decizia de Finanțare a Întreprinderii pe Termen Scurt

CAPITOLUL 1

Conţinutul deciziei de finanţare pe termen scurt a întreprinderii

Deciziile financiare au drept obiect definirea structurii financiare adoptate de întreprindere în funcţie de criteriile de rentabilitate, de creştere şi de risc Decizia de finanţare a întreprinderii este definită ca reprezentând “opţiuni între mai multe variante prin care se asigură în cel mai eficient mod adaptarea întreprinderii la mediu” și reprezintă cea mai importantă componentă a gestiunii financiare a întreprinderii. Acest lucru poate fi explicat, în primul rând prin ponderea ridicată a activelor şi pasivelor circulante în totalul bilanţului întreprinderii.

Ca orice decizie financiară, decizia de finanţare a firmei trebuie să constituie “rezultatul unui demers de alegere conştientă, din mai multe variante posibile, a unei soluţii considerate optime în planul activităţilor şi operaţiunilor financiare”, deci se are în vedere opţiunile asupra asupra proporţiilor ce revin capitalului propriu, respectiv capitalului împrumutat De asemenea, trebuie subliniat faptul că decizia de finanţare la nivelul întreprinderii este semnificativ influenţată de modul de funcţionare a mecanismelor economice la nivel naţional, regional şi mondial.

1.3. Importanţa deciziei de finanţare a întreprinderii pe termen scurt

Deciziile de finanțare pe termen scurt pot fi denumite generic gestiune de trezorerie, reprezentând un domeniu larg al gestiunii financiare , dar se fundamentează în special pe segmentul de finanţare a ciclului de exploatare.

Finanţarea pe termen scurt se axează, îndeosebi, pe finanţarea activelor circulante necesare firmei şi are un orizont de timp sub un an Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii firmei, pe lângă stabilirea necesarului de active circulante, o importanţă ridicată o are şi decizia privind stabilirea modului de finanţare a acestora.

Finanţările pe termen scurt vizează, astfel, activele de exploatare al căror cuantum oscilează în funcţie de creşterea sau descreşterea activităţii de la un an la altul, de la un trimestru la altul sau de la un sezon la altul În aceste situaţii, decizia de finanţare pe termen scurt urmărește dimensionarea necesarului de active circulante și îndeplinirea cerinţelor de acoperire financiară a activelor circulante în cuantumul necesar şi la termenele prevăzute, cu suficientă elasticitate, capacitate de adaptare la necesităţile concrete ale diverselor etape, să poată fi majorate sau reduse, după caz, când cerinţele exploatării o impun.

Obiectul fundamental al deciziei de finanţare pe termen scurt îl constituie selecţia şi mobilizarea operativă a surselor de capitaluri circulante, la cel mai redus cost al procurării acestora, în condiţii de reducere a riscului şi a corelaţiei rentabilitate-risc.

Aspectele finanţării prezintă importanţă deosebită pentru supravieţuirea şi dezvoltarea întreprinderii. Astfel, pentru întreprinderile mici şi mijlocii problemele financiare cele mai importante sunt legate de gestiunea nevoilor ciclului de exploatare şi modul lor de finanţare, iar pentru întreprinderi de dimensiuni mari, aria problemelor financiare este mai vastă, ele elaborează o politică financiară în componenţa căreia sunt cuprinse decizii financiare referitoare la următoarele: structura financiară, politica de îndatorare, prognoza rentabilităţii proiectelor finanţate, etc.

Deciziile de finanţare a firmei pe termen scurt presupun decizii curente, care deţin o poziţie secundară faţă de deciziile pe termen lung (strategice) deoarece acestea stabilesc cadrul general al dezvoltării unei întreprinderi. Totuşi acest caracter subordonat al deciziilor pe termen scurt, numite şi decizii operaţionale, nu înseamnă că au o importanţă mai redusă, întrucât se referă la acoperirea cu fonduri necesare desfășurării normale a ciclului de exploatare și o eroare poate antrena o micșorare a beneficiului sau chiar pierderi.