Definirea și cuantificarea riscului ratei de dobândă

CAP.1.Definirea şi caracteristicile riscului de rată de dobândă

Riscul ratei dobânzii reprezintă impactul nefavorabil asupra fluctuaţiilor ce apar la rata dobânzii, asupra venitului net al dobânzii şi asupra valorii economice a capitalului.

O serie de autori au avut o viziune proprie în ceea ce priveşte riscul ratei dobânzii, aceştia fiind preocupaţi de acest risc deoarece era unu dintre cele mai importante riscuri la care se expuneau instituţiile financiare.Autorul Niţu Ion a definit riscul ratei dobânzii ca un risc ce presupune faptul că o bancă se poate expune la un câştig sau o pierdere ce va duce la modificarea venitului net din dobânzi sau a valorii actualizate a activelor financiare a băncii respective.

Cezar Basno susţine faptul că riscul ratei dobânzii reprezintă ,,diminuarea veniturilor bancare şi implicit a profiturilor ca urmare a mişcărilor ratei dobânzii”. Cei implicaţi în relaţiile de credit sunt afectaţi în mod direct de riscul ratei dobânzii, iar banca se angajazează faţă de aceştia, atât în calitate de debitor, cât şi în calitate de creditor.Modificările survenite la rata dobânzii cauzează dezavantaje pentru bănci, activitatea acesteia fiind influenţată în două modalităţi:

• în cazul în care dobânzile cresc, atunci şi veniturile cresc pentru creditor, iar obligaţiilor vor creşte la rândul lor pentru debitori;

• în cazul în care dobânzile scad, atunci şi veniturile scad pentru creditor, iar obligaţiilor se vor micşora pentru debitori.

Riscul ratei dobânzii poate fi influenţat de o serie de factorii care pot fi grupaţi în factori endogeni şi factori exogeni.

Factorii endogeni duc la apariţia riscului ratei dobânzii şi aceştia sunt:

structura activelor şi pasivelor bancare;

calitatea creditelor acordate economiei;

strategia băncii;

volumul şi valoarea creditelor;

eşalonarea scadenţelor creditelor;

scadenţa fondurilor atrase.

Factorii exogeni influenţează apariţia riscului ratei dobânzii şi se împart în:

concurenţa;

mediul economic existent;

factori de ordin psihologic;

politica economică, monetară, finaciar-valutară practicată de autorităţi;

evoluţia pieţei interbancare;

necorelarea politicii băncii centrale cu politica economică a guvernului.

Dobânda se împarte în două categorii, din punct de vedere al băncii:

Dobânda percepută – reprezintă dobânda pe care băncile o încasează de la clienţii lor în calitate de debitori, corespunzător creditelor acordate.Factorii ce influenţează această dobândă sunt: inflaţia, riscul perceput, nivelul cheltuielilor cu operaţiunile bancare, rezerva minimă obligatorie şi un profit acoperitor.

Dobânda bonificată – constituie remunerarea disponibilităţilor băneşti ale titularilor de conturi realizate ca depozite la bancă.Factorii ce influenţează această dobândă sunt: inflaţia, dobânda de refinanţare şi ratele dobânzilor practicate de celelalte bănci comerciale concurente

Aceste două tipuri de dobânzi se află într-o strânsă relaţie de interdependenţă, dobânda percepută se realizează pornind de la nivelul dobânzii bonificate.

Dobânda constituie un obiect al politicilor, practicilor şi modalităţilor în vederea creşterii eficienţei activităţii bancare şi a profitului bancar, aducând un aport la venituri şi cheltuieli bancare.

Riscul bancar reprezintă un fenomen ce apare pe parcursul desfăşurării activităţilor bancare şi care provoacă efecte negative asupra operaţiunilor respective prin deteriorarea calităţii afacerilor, diminuarea profitului, sau chiar afectarea funcţionalităţii băncii.

Riscul ratei dobânzii este o componentă a riscului de piaţă, care constituie riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care apar ca urmare a fluctuaţiilor pe piaţă ale ratei dobânzii.

Riscul ratei dobânziii reprezintă probabilitatea ca un posesor de creanţă şi/sau datorie, cu dobândă fixă sau variabilă, de a consemna o pierdere din evoluţia ratei dobânzii pe piaţă, în viitor (creşterea, scăderea sau schimbarea structurii ratelor la vedere şi la termen).

Societatea care s-a împrumutat la o rată a dobânzii fixă va pierde faţă de concurenţă, în momentul în care rata dobânzii pe piaţă va scădea.Această scădere va duce la o creştere a valorii actualizate a datoriilor contractate la dobândă fixă, iar concurenţa va efectua credite la rate de dobânzi mai mici.Ȋn cazul împrumuturilor la o rată a dobânzii variabilă, situaţia este aceeaşi, deoarece se poate înregistra o pierdere ca diferenţă între dobânda variabilă, contractată şi dobânda de piaţă.