Diagnosticul financiar al întreprinderii Boromir Prod SA Buzau

Introducere

O economie de piaţă, şi cu atat mai mult una aflată în tranziţie la economia de piaţă, cum este cazul ţării noastre, este într-un permanent proces de autoreglare care necesită o evaluare perioadică. În lipsa pârghiilor pur administrative prin care societăţile erau conduse, dirijate, întreprinderile se află acum, într-o continuă mişcare şi, pentru a-şi da seama de evoluţia lor, recurg sistematic la procedee de orientare prin care încearcă să işi asigure comparabilitatea cu piaţa.

Pentru a putea şti în ce poziţie se află o anumită societate în raport cu altele din aceeaşi ramură, sistem economic sau piaţă este necesară o diagnosticare a întreprinderii, urmată de o evaluare a sa. Acest lucru am încercat să îl surprind în lucrarea de faţă, pe baza cunostinţelor acumulate la disciplinele de specialitate studiate în facultate, în ceea ce priveşte compania "Boromir Prod Sa Buzau". Lucrarea tratează problemele de analiză necesare gestiunii financiar-contabile pe baza situaţiilor financiare anuale ale întreprinderii, folosind atat metodologia clasica, bazata pe bilanţ si contul de rezultat, cat si modalitatile de analiza bazate pe fluxuri financiare, vizând evaluarea performanţelor, riscurilor şi a situatiei financiare a întreprinderii.

În cele ce urmează voi reliefa importanţa diagnosticului financiar pentru economie şi pentru societatea comercială în sine, precum şi paşii ce trebuie urmăriţi pentru obţinerea unui rezultat corect, real şi utilizabil.Astfel lucrarea este compusă din 3 capitole:

În primul capitol sunt prezentate tipurile de diagnostice necesare pentru întocmirea unei lucrari de diagnosticare şi evaluare complete,obiectivele urmărite prin efectuarea diagnosticului financiar, precum şi etapele, mijloacele şi instrumentele utilizate în vederea determinării diagnosticului financiar al unei întreprinderi.

Cel de-al doilea capitol este dedicat indicatorilor folosiţi în practică, cuprinde o descriere a modului de întocmire a unui diagnostic financiar-economic, de calcul a indicatorilor de rentablitate (prin analiza ratelor de marja, de rotaţie si de renatbilitate economică şi financiară), de solvabilitate şi nu în ultimul rând indicatorii pentru determinarea riscului întreprinderii.

În cel de-al treilea capitol, am prezentat câteva aspecte referitoare la istoricul companiei "Boromir", întrucat entitatea şi activitatea desfăşurată de aceasta reprezintă suportul de bază pe care se fundamentează analiza. Ulterior, am trecut la analiza rentabilităţii şi a riscului, care confera o primă imagine asupra situaţiei financiare a companiei.Analiza poziţiei financiare se realizează pe baza bilanţului contabil, în timp ce cea de a doua secţiune "analiza performanţelor financiare" vizează calculul şi analiza formării progresive a rezultatului net în cele doua variante: anglo-saxonă şi continental-franceză. În cea de-a treia parte "analiza cash-flow-urilor" se urmăreşte asigurarea echilibrulului fluxurilor de trezorerie pe cele trei tipuri de activităţi: de exploatare, de investiţii si de finanţare. În cele din urmă, am realizat o analiză statică a riscului, prin calculul ratelor de lichiditate şi de solvabilitate, astfel incat, la final, să furnizez cititorilor o imagine de ansamblu asupra situaţiei financiare a întreprinderii în anii 2011-2013, a resurselor de care dispune Boromir şi volumul datoriilor acesteia.

1.Cadrul general și importanţa diagnosticului financiar

1.1 Necesitatea efectuării diagnosticului financiar

Din punct de vedere etimologic, cuvântul “diagnostic” este provenit din limba greacă de la cuvântul “diagnostikos”, fiind tradus prin sintagma “apt pentru a discerne”, iar accepțiunea acestuia în contextual folosirii sale în domeniul financiar este asemănătoare celei din domeniul medical, și anume de analiză a simptomelor și determinare a cauzelor interne și externe ce provoacă o anumită stare anormală. Acesta a dobândit astăzi o utilizare mai largă, fiind preluat astfel și în domeniul microeconomic.

Diagnosticul a apărut din necesitățile obiective ale diverșilor utilizatori ai rezultatelor sale, în situația de a lua o decizie cu privire la managementul companiei, cumpărarea și vânzarea de acțiuni, acordarea sau refuzul unui împrumut, de investiții sau decizii de lichidare.

Diagnosticul financiar, în cele din urmă, tinde să evalueze modul în care o companie poate depăși constrângerile în ceea ce privește performanța,solvabilitatea,autonomia, flexibilitatea financiară.

Diagnosticul financiar presupune judecata asupra sănătății financiare a companiei , punctele forte și punctele slabe ale managementului financiar prin care a trecut, riscurile prezente și viitoare apărute din situația financiară ce pot fi estimate. “Punctele forte se referă la: o structură financiară echilibrată, resurse financiare suficiente pentru finanțarea activității, o bună rentabilitate a activelor deținute. Punctele slabe pot, dimpotrivă, corespunde unei fragilitati a echilibrului financiar, caracterului puțin lichid al activelor, fragilității rezultatelor și a rentabilității, insuficienței fondurilor pentru autofinanțare.”

Diagnosticul financiar poate apărea în diferite situații, avand diverse trăsături:

• diagnostic strategic, atunci când urmează punctele forte ale companiei și punctele slabe, atât în utilizarea potențialului său economic cat și în raport cu mediul de afaceri extern;

• diagnostic de evaluare, atunci când aceasta contribuie la clarificarea unor elemente necesare pentru stabilirea valorii unei companii, în caz de investiții, fuziuni, etc. Diagnosticul financiar poate determina în mod direct valoarea de patrimoniu a societății sau poate furniza indicatorii necesari pentru stabilirea valorii de randament.

• diagnostic de criza, atunci când se intervine, în scopul de a determina dificultățile cu care se confruntă o companie și urmează stabilizarea ei. În acest caz, prioritatea diagnosticului este de a determina dacă societatea este capabilă să mențină sau să-și recapete solvabilitatea pe termen scurt.

Întrucât diagnosticul reprezintă un foarte mare ajutor în determinarea situației economico-financiare a întreprinderii, acesta oferă informațiile necesare aprecierii situației din trecut și a celei din present, constituind în același timp un punct de plecare pentru estimările viitoare, venind în sprijinirea conducerii societății la stabilirea procedurilor ce urmează a fi desfășurate în perioadă următoare. Procesul de diagnosticare poate fi realizat fie la nivelul unei probleme specifice, fie pe ansamblul politicii economico-financiare, în situaţii de normalitate şi în situaţii de alertă. Prin urmare, necesitatea efectuării unei analize diagnostic nu apare doar în situația în care firmă se confruntă cu dificultăți, ci și în situația în care aceasta are o activitate prosperă.

În situatia in care la nivelul intreprinderii apar unele disfuncţionalităţi observate, prin analiză se pot depista cauzele care au condus la aparitia acestor fenomene (gestiune necorespunzatoare a activităţii, resurse ineficiente); fiind informată asupra acestor aspecte, firma este în măsură să elabore soluții de prevenire, limitare și înlăturare a cauzelor ce generează situații negative.

In cazul in care analiza este realizată în condiţii de prosperitate a intreprinderii, rezultatele obţinute ajută la stabilirea realistă a obiectivului de dezvoltare şi a căilor pentru atingerea lui.