Distribuirea competențelor în ceea ce privește politica de dezvoltare regională în UE

Capitolul 1 Evolutia competentelor în domenii relevante pentru dezvoltarea regională

Acestă lucrare analizează cheltuielilor publice pentru dezvoltare (EFD) a diferitelor niveluri administrative.

EFD include toate cheltuielile de capital public mai evident, destinat sprijinirii

cresterii, dezvoltării si cheltuielile curente pentru formare si a resurselor umane în

contextul politicilor de dezvoltare. Conceptul de EFD a fost dezvoltat de către echipa de studiu pentru a obţine un agregat de cheltuieli publice, care este la fel de mult posibil în concordanţă cu cheltuielile eligibile în cadrul Coeziune a UE Policy .

Acest capitol este împărţit în două părţi principale:

- prima parte este calitativă si examinează "cine ce face", în ceea ce priveste politicile de dezvoltare; rezultatele sunt prezentate pe grupe de ţări si studii de caz naţionale oferind o viziune mai detaliată de distribuţie a competenţelor.

- a doua parte analizează alocarea de resurse în politicile de dezvoltare.

1.1. Competenţele privind politicile de dezvoltare în diferite grupuri de state membre ale UE

Această secţiune prezintă o analiză calitativă, care rezumă repartizarea competenţelor peste politicile de dezvoltare si a evoluţiei sale din ultimii ani, în raport cu cele patru grupe de

ţările identificate în capitolele anterioare. Pentru fiecare grup de ţări, a fost întocmit un rezumat exponat bazându-se pe analiza efectuată în studiile de caz naţionale. Acestea prezintă

importanţa relativă a diferitelor niveluri administrative în ceea ce priveste sectoarele cele mai relevante pentru dezvoltare.

În urma unei evaluări calitative cross-country al echipei de studiu, un scor variind

de la mică la mare importanţă a fost dat la fiecare nivel administrativ în legătură cu un anumit

sector. Scorul este exprimat prin intermediul unor buline după cum se explică în cheia de la partea de jos a fiecărui tabel (●●● = o mare importantă, ●● = importantă medie, ● = importantă scăzută, gol = fără importantă).

1.1.1. Statele federale

Statele federale sunt caracterizate de un guvern central si autorităţi regionale, amândouă au propriile competenţe legislative si administrative. Acestea sunt exercitate în mod independent si recunoscute de Constituţie. Germania, Austria si Belgia sunt federaţii de state.

Numai în Belgia federalismul este o dezvoltare recentă, iniţiat în anii 1970 si finalizat în 2001cu reforma constituţională. În alte state federale nu a existat nici o schimbare majoră în distribuirea competenţelor în ultimii 15-20 de ani, cu excepţia modificărilor aduse în Germania de Est, după unificare. Statele federale au puteri legislative si executive în cele mai multe domenii relevante pentru dezvoltarea regională, cum ar fi ajutorul pentru întreprinderi, educaţie, sănătate, locuinţe si siguranţă publică, în timp ce rolul guvernului central este adesea limitată la regulamentul de bază.

Autorităţile locale au competenţă în reglementarea problemelor de interes local, cum ar fi gestionarea traficului si transport public local, legi cu privire la constructia clădirilor si a planificării urbane, precum si unele servicii sociale. Competenţelor la nivel local, sunt prin urmare, destul de largi, în special în Germania, cu excepţia resurselor umane.

Tabel nr. 1 Distributia competentelor pentru dezvoltarea regională în statele federale: rezumat al importantei diferitelor niveluri administrative.

În Germania, federalismul este un patrimoniu istoric, care, încă din Evul Mediu, a ajuns la un popas numai în perioada naţional-socialistă. Puterea Landului si a municipalităţii a fost întărită cu mai multe reforme în a doua jumătate a secolului XX. După unificarea din 1990, noi Landuri au fost stabilite în partea de est. Mai recent, în 2001, un nou regulament privind egalizarea de transferuri a fost introdus si, în 2002, Constituţia a fost modificată în ceea ce priveste repartizarea competenţelor între guvernul federal si landuri. În 2003, guvernul a anunţat Agenda 2010 pentru reforma sistemului de impozitare local si cresterea capacităţii de investire a autorităţilor locale.