Echilibrul financiar, cerință a gestiunii financiare a firmei

INTRODUCERE

Activitatea unei intreprinderi trebuie să fie generatoare de efecte pozitive care conduc la susținerea principiului continuității activității, deci trebuie să fie echilibrată.Pe toată durata de funcționare a unei întreprinderi, aceasta se confruntă cu numeroase probleme de echilibru, probleme ce trebuie rezolvate.

Dacă tratăm întreprinderea ca pe un sistem, și anume un sistem economico - social într-o continuă mișcare și dezvoltare, iar elementele sale componente ca pe niște variabile într-o dinamică continuă, atunci problemele echilibrului se cer a fi integrate în interiorul sistemului în funcție de raționalitatea și eficiența întreprinderii.

Echilibrul economic însoțește viața economico - socială a întreprinderii, având un caracter relativ stabil , fiind temporar . Prin urmare această stare de liniște, armonie, stabilitate între elemente structurale ale întreprinderii nu este o stare veșnică, nu este dată odată pentru totdeauna ci ea are un caracter relativ, temporar implicând stări care se schimbă de la un moment la altul, stări ce decurg unele din altele sub influența anumitor factori de dezechilibru.

Îmbunătățirea și perfecționarea conducerii economice, a activității economico - sociale sunt procese continue, care însoțesc viața întreprinderii în contextul unui șir neîntrerupt de inter-relații ale tendințelor de echilibru cu factorii de dezechilibru.

Acești factori ai dezechilibrului se cer însă a fi cunoscuți și contracarați, încât să nu acționeze spontan, anarhic și imprevizibil, cu efecte de nedorit, evitându-se apariția unor fenomene negative în cadrul întreprinderii, fenomen care afectează echilibrul economic la nivelul întreprinderii, influențând în cele din urmă finalitatea acesteia.

Dacă în urma constatării unei stări de dezechilibru se analizează factorii de dezechilibru care au condus la acea stare și se iau măsurile necesare, acest fapt conduce la depășirea stării de dezechilibru temporar și evidențierea echilibrului dinamic al sistemului (întreprinderii).

În cadrul echilibrului întreprinderii, echilibrul financiar are un rol important dacă avem în vedere cerințele, solicitările întreprinderii și resursele de satisfacere a celor dintâi. Dacă am face o paralelă între întreprindere și o plantă, cum frunza reprezintă laboratorul plantei asigurând toate necesitățile acesteia, tot așa echilibrul financiar asigură resursele, cerințele echilibrului întreprinderii.

Analiza echilibrului financiar trebuie realizată prin prisma cerințelor gestiunii întreprinderii și a raportului dintre datorii și autofinanțare a nevoilor pentru exploatare și investiții în strânsă corelare cu formarea și folosirea fondurilor, resurselor întreprinderii.

Din aceste considerente, o importanță deosebită prezintă structura echilibrului, a raportului în care se află și de aici o anumită calitate a echilibrului financiar al întreprinderii.

Ne referim la necesități și resurse, la încasări și plăți, la elementele componente ale nevoilor de resurse și ale celor ce privesc posibilitățile lor de formare, la ansamblul fondurilor cu structura lor și modul de utilizare (destinația acestora).

Analiza structurii echilibrului financiar este necesară tocmai datorită puterii sale de a releva calitatea echilibrului financiar la un moment dat sau în evoluție. Trebuie făcută diferența între echilibrul static la un moment dat și echilibrul dinamic, caracteristic evoluției, permanentelor schimbări din întreprindere.

În cadrul echilibrului de ansamblu, echilibrul financiar ocupă un rol important, echilibrul financiar reprezentând starea ce se caracterizează printr-un flux permanent de fonduri bănești de natură financiară prin sistem, dar cu păstrarea integrității sistemului.

Echilibrul nu constă într-o simplă egalitate. El încorporează anumite particularități și corelații între elementele sale structurale.Teoria echilibrului este o concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant.Această stare de echilibru este caracteristică în relația întreprindere - mediu ambiant dar și în cea echilibru economic general - echilibru financiar.

Echilibrul economic general apare de fiecare dată ca raport între potențialul economic pe de o parte și cerințele de consum productiv, social și individual pe de altă parte.Echilibrul financiar este o parte componentă și formă de manifestare a echilibrului economic general care exprimă egalitatea permanentă și corelația dintre resursele financiare necesare realizării obiectivelor propuse și posibilitățile de constituire a acestor resurse.

Tratarea echilibrului financiar al întreprinderii poate fi făcută atât în cadrul sistemului de ansamblu al întreprinderii cât și în cadrul mecanismului sau subsistemului financiar al întreprinderii.

După cum am mai precizat trebuie făcută o demarcație între echilibrul static și cel dinamic. Echilibrul static redă tabloul corelațiilor și pozițiilor la un moment dat fără a exprima evoluția sau fluxurile în decursul perioadei. El se poate exprima printr-un șir de ecuații privind nevoile și particularitățile, resursele și destinațiile, resursele necesare și posibilitățile de constituire a acestor resurse. Aceste ecuații care dezvăluie aspectul cantitativ al echilibrului permit însă și o interpretare calitativă evidențiind participarea finanțării, autofinanțării și creditării în sistemul echilibrului financiar.

Echilibrul financiar dinamic privește evoluția fluxurilor de echilibrare, reprezentând de fapt comportamentul sistemului la acțiunea factorilor de dezechilibru, respectiv capacitatea de echilibrare în timp a sistemului.

Analiza echilibrului financiar, fie static, fie dinamic trebuie să aibă în vedere ipostazele resurselor și anume: alocate, ocupate, consumate. O asemenea analiză permite relevarea aspectelor calitative ale echilibrului. La o interpretare calitativă contribuie și analiza provenienței resurselor financiare și anume: finanțare, autofinanțare, creditare, a mărimii participării fiecăruia la constituirea unui fond sau a ansamblului de fonduri a întreprinderii.