Econometrie

Modelul simplu de regresie

1. Cheltuielile publice concretizeaza cea de-a doua faza a functiei de repartitie a finantelor public.Prin cheltuielile publice statul acopera necesitatile publice de bunuri si servicii considerate prioritare intr-o anumita perioada de timp.

Definitie: exprima relatii economico-sociale in forma baneasca, care se manifesta intre stat, pe de o parte, si persoane fizice si juridice pe de alta, cu ocazia repartizarii si utilizarii resurselor financiare ale statului, in scopul indeplinirii functiilor acestuia.

CRITERII DE GRUPARE A CHELTUIELILOR PUBLICE

Motivatie: cunoasterea modului in care sunt orientate resursele banesti ale statului spre anumite obiective.

Tipuri de clasificatii:

A. Administrativa.

B. Economica.

c. Functionala

d. Financiara

e. Organizatia Natiunilor Unite (ONU)

A.Clasificatia administrativa

Are la baza criteriul institutiilor prin care se efectueaza aceste cheltuieli: ministere, departamente, agentii guvernamentale, institutii publice autonome, unitati administrativ teritoriale. Utila prin identificarea bneficiarilor, dar nu permite comparatii in timp datorita modificarilor de structura ale institutiilor beneficiare.

B.Clasificatia economica

Dupa natura lor, prin prisma continutului economic al actiunilor de finantat:

- cheltuieli curente (de functionare)

- cheltuieli de capital (de investitii)

- cheltuieli ale serviciilor publice sau administrative

- cheltuieli de transfer.

Clasificația funcțională , care are in vedere structura de activitate: domenii, ramuri, sectoare, zone, regiuni. Această clasificație este favorabilă realizării obiectivelor de politică economică și financiară a statului deoarece permite identificarea unor activități sau spații geografice care sunt cele mai recomandabile pentru stimulare/descurajare prin parghiile fiscală, vamală, a cheltuielilor guvernamentale.

Clasificația financiară are in vedere momentul in care este efectuată cheltuiala și modul in care sunt afectate resursele financiare publice:

- cheltuieli definitive, care se finalizează prin plăți la scadențe certe, astfel incat sting angajarea statului pentru realizarea unui anumit obiectiv; de pildă, plata salariilor angajaților unui spital public sau virarea unei sume in contul unei lucrări de investiție la o primărie;

- cheltuieli temporare, reprezentand operațiuni de trezorerie, reflectate in conturi speciale, vizand rambursarea unor imprumuturi publice sau regularizarea unor avansuri;

- cheltuieli virtuale , reprezentand cheltuieli care se pot declanșa numai condiționat de producerea unui eveniment/risc; de exemplu: garanții de stat (statul va suporta cheltuieli numai in măsura in care cel garantat nu indeplinește anumite clauze/condiții pe care și le-a asumat față de cel față de care statul a garantat); de asemenea, cheltuieli din rezerve (din rezerva bugetară, de exemplu, se acordă ajutor financiar unor zone calamitate).

Clasificația Organizației Națiunilor Unite (ONU) , folosită inclusiv de insituțiile sale specializate, poate fi:

funcțională , identificand cheltuielile după destinația lor:

- servicii publice generale (aparatul și administrația celor trei puteri in stat: legislativ, executiv, jurisdicțional),

- apărare,

- educație,

- sănătate (inclusiv cercetare fundamentală),

- securitate socială și bunăstare (asistență, asigurări, protecție, toate de natură socială),

- acțiuni economice,

- locuințe și servicii comunale,

- recreație, cultură, religie,

- alte cheltuieli;

economică , identificand cheltuielile după implicarea produsului intern brut:

- consum final, formarea brută de capital (investiții in capital fix, creșterea stocurilor materiale, achiziții de terenuri, active necorporale, transferuri de capital).

Cheltuieli curente

Asigura intretinerea si functionarea institutiilor publice, finantarea satisfacerii actiunilor publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii de persoane, onorarea unor angajamente speciale ale statului.Reprezinta un consum definitiv de PIB si trebuie reinnoite anual.Cheltuielile cu curente reprezinta cea mai mare parte a cheltuielilor publice.Cheltuielile de personal reprezintă o componentă importantă a cheltuielilor unei instituții publice, în componența lor fiind incluse.

În cadrul criteriilor economice se întâlnesc mai multe modalitati de grupare a cheltuielilor publice, si anume: duparolul acestora în realizarea procesului reproductiei sociale; dupa natura cheltuielilor; dupa caracterul productiv al muncii; dupa continutul material sau nematerial al cheltuielilor publice.

Dupa rolul pe care cheltuielile publice îl au în înfaptuirea reproductiei sociale, acestea sunt grupate astfel: cheltuieli reale sau negative si cheltuieli economice saupozitive.