Economia Subterana. Fenomen Complementar Evaziunii Fiscale

Economia subterana – fenomen

complementar evaziunii fiscale

1. Conceptul de economie subterana

Aparitia economiei subterane coincide cu aparitia statului si impunerea unor reguli , norme si legi, iar dezvolatarea fenomenului s-a produs o data cu etapele istorice ale dezvoltarii statului. Adica pe masura ce statul a inceput sa se dezvolte, economia subterana a luat si ea amploare.

Ansamblul activitatilor economice desfasurate, cu incalcarea normelor sociale si ale legilor economice, avand drept scop obtinerea de venituri ce nu pot fi controlate de stat reprezinta economia subterana.

Taranul care isi vinde produsele la targ sau in piata, menajera sau bonele platite “la negru”, comerciantii de tigari “fara timbru”, prostituatele din coltul strazii, instalatorul care nu iti da niciodata factura sau magazinele unde rareori primesti bon fiscal pentru ceea ce ai cumparat, sunt numai cateva exemple de tranzactii care se plaseaza in afara controlului autoritatilor.

In sfera de cuprindere a economiei subterane au fost incluse practice foarte variate, si anume:

- frauda si evaziunea fiscala;

- munca clandestina;

- traficul de droguri;

- traficul de arme;

- coruptia;

- prostitutia;

- spalarea banilor;

- folosirea abuziva a creditului bancar;

- activitatile criminale;

- dar si o serie de activitati casnice aducatoare de venituri neinregistrate.

Dificultatea definirii economiei subterane, generate de diversitatea activitatilor pe care ea le reuneste, de faptul ca acestea variaza in functie de particularitatile in spatiu sit imp, specifice acestui tip de economie, a facut ca in literature de specialitate sa apara o multitudine de definitii care exprima, in principal, opozitia economiei subterane fata de modul de productie dominant (economia oficiala), de legalitate sau de respectful fata de legile in vigoare.

Definitia data de Pierre Pestieau, conform careia economia subterana reprezinta “ansamblul activitatilor economice ce se realizeaza in afara legilor penale, sociale sau fiscale care scapa inventarierii conturilor nationale” este considerate de catre specialisti ca fiind cea mai cuprinzatoare definitie a economiei subterane.

Intr-o alta clasificare a activitatilor economice ce se realizeaza, propuse de Pierre Rosanvallon, se face distinctia intre economia autonoma si economia oculta.

Economia autonoma grupeaza activitati subterane necomerciale ca:munca domestica (autoconsumul, ingrijirea copiilor, menajul, gradinaritul, etc.), serviciile de intrajutorare intre vecini, prieteni, rude, munca voluntara in folosul persoanelor fizice, juridice sau comunitatii, in general.Economia autonoma este considerate ca latura “pozitiva” a economiei subterane pentru faptul ca poate produce bunuri si servicii intr-un mod mai economic, mai adaptate, mai putin standardizate decat cele furnizate pe piata.

Economia oculta se refera la activitatile subterane comerciale cum sunt:

-activitatile legale nedeclarate: productia intreprinderilor clandestine, raporturile diminuate ale productiei intreprinderilor oficiale, salariile platite dar nedeclarate sau declarate la un nivel diminuat;

-activitatile delictuale:proxenetism, prostitutie, jocurile de noroc, escrocherii, coruptie, mita, fraude de asigurare, trafic de stupefiante;

-activitatile frauduloase: munca la negru, frauda fiscala, trafic de forta de munca, etc.

Frecvent se aprecieaza ca, preponderenta unei forme sau alteia de economie subterana, modul de manifestare si modul in care influenteaza asupra economiei oficiale varieaza de la o tara la alta, in functie de sistemul economic si organizatoric precum si de particularitatile sociale si istorice.

Existenta economiei subterane constituie o adevarata provocare pentru autoritatile publice care, in incercarea de limitare sau de derularare a acesteia in economia oficiala, vor trebui sa ia in considerare atat efectele negative cat si efectele pozitive ale acesteia.

Dintre elementele componente ale economiei subterane, cele mai raspandite în primul moment, în tara noastra, au fost activitatile desfasurate fara înregistrare, evaziunea fiscala si munca la negru.

Studiul Centrului Roman de Politici economice arata ca 72% din economia subterana totala se regaseste in sectorul formal, adica in cadrul structurilor economice organizate sub forma:

- persoanelor juridice ca societati;

- cvasi-societati;

- institutii publice.

Din totalul economiei subterane, 51% se realizeaza in domeniul serviciilor, proportie care se regaseste si in datele Institutului National de Statistica. Evaluarea ponderii economiei subterane in P.I.B. variază în funcţie de metodele folosite, estimările Comisiei Naţionale de Statistică fiind pentru ultimii ani în general reduse 5-10 % din P.I.B. dar suferind constant o anumită creştere, dar specialistii în economie, în combaterea criminalitatii si ziaristii au apreciat niveluri mult mai ridicate, respectiv peste 30 % din P.I.B.