Economie financiară publică

1.Conţinutul şi caracteristicile bugetului de stat

Fără îndoială, bugetul, în general, este un instrument în mâna conducerii pentru a previziona resursele şi alocarea lor cu scopul realizării unor decizii sau politici urmărite de acesta.

Există două puncte de vedere în definirea bugetului de stat :

- într-o primă abordare de ordin juridic care aparţine lui Henry Sempe

in lucrarea « Budget et tresors », ,,Bugetul de stat prevede şi autorizează în forma legislativă, cheltuielile şi resursele statului”;

- în abordarea economică, bugetul este considerat o rezultantă a

raportului dintre Produsul Intern Brut şi nivelul resurselor financiare alocate, transformându-se dintr-un document laborios într-un instrument al planificării macroeconomice, atât pe termen scurt cât şi pe termen mediu.

Definirea mai exacta a bugetului de stat o face legiuitorul prin Legea

bugetului de stat care se aproba anual:„ Prin legea bugetului de stat sunt autorizate fluxurile financiare publice de formare a veniturilor şi de repartizare a cheltuielilor pe destinaţii şi ordonatori principali de credite, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare economico-sociala a ţării şi ale politicii financiare specifice anului 2006”.

Bugetul de stat nu este numai un document, aprobat prin lege, de planificare şi canalizare a resurselor financiare anuale ale statului spre destinaţii conforme cu programul de guvernare al puterii politice. El este şi un reper important al semnalizării gradului în care statul se implica în economie şi în viata socială, al capabilităţii economiei naţionale de a contribui la constituirea resurselor financiare, pe cale de autoritate, la dispoziţia statului, precum şi al modului în care acesta înţelege să le gestioneze.

La nivelul statului, bugetul este un cont al acestuia care arată cât de mult cheltuieşte guvernul şi cum sunt finanţate cheltuielile sale publice. Dar bugetul de stat nu este numai un instrument contabil şi financiar, el este în acelaşi timp un act juridic şi unul politic, deoarece este în mod esenţial un act de autorizare, precum şi o transpunere financiara a unei viziuni politice.

Buget document previzional, instrument de politică macroeconomică, balanţă specială în care sunt cuprinse veniturile şi cheltuielile probabile ale statului ce se vor realiza în anul viitor, în acelaşi timp, bugetul de stat este o categorie economică ce exprimă ansamblul relaţiilor social-economice băneşti care se folosesc în procesul încasării veniturilor şi al efectuării cheltuielilor, în vederea îndeplinirii funcţiilor şi prerogativelor statului.

Bugetul de stat constituie componenta centrală a sistemului financiar-bancar, care cuprinde o parte a relaţiilor social-economice băneşti, prin mijlocirea cărora se constituie şi se administrează principalul fond bănesc al statului.

Regulamentul Organic al României cuprinde la capitolul „finanţe" expresia „închipuirea cheltuielilor anului viitor" şi cuvântul „biudje". în condiţiile existenţei producţiei de mărfuri, realizarea acţiunilor social-culturale, dezvoltarea economiei naţionale, apărarea naţională şi a ordinii publice, întreţinerea şi funcţionarea organelor statului reclamă constituirea şi folosirea unor resurse bugetare.

Constituirea şi gestionarea fondului bugetar antrenează o serie de fluxuri băneşti de la agenţii economici şi persoanele fizice, sub următoarele forme: impozite şi taxe, venituri din exploatarea şi închirierea unor bunuri ale statului, de la instituţiile publice, împrumuturi interne şi externe contractate de stat sau chiar emisiune de monedă, folosite pentru finanţarea unor obiective sau pentru acoperirea deficitului bugetar etc. Din bugetul de stat se realizează şi numeroase fluxuri băneşti în sens invers, către diverşi beneficiari sub următoarele forme: finanţarea unor obiective de investiţii cu caracter economic, social, cultural, administrativ, de apărare naţională etc.; se alocă resurse băneşti pentru funcţionarea instituţiilor de învăţământ de toate gradele, cultură, artă, pentru ocrotirea sănătăţii populaţiei, pentru asistenţa socială; se fac transferuri de resurse băneşti (alocaţii pentru copii, burse, ajutoare şi alte indemnizaţii), pentru cei lipsiţi de surse de venituri (elevi, studenţi, copii orfani, handicapaţi, abandonaţi şi bolnavi cronici, bătrâni, văduve, invalizi ş.a.); se acordă, temporar, unele fonduri băncilor pentru acordarea de împrumuturi agenţilor economici şi populaţiei. De la bugetul de stat se acordă subvenţii companiilor naţionale, regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital de stat pentru finanţarea unor obiective de investiţii de mare valoare sau de importanţă naţională (în industria energetică, extractivă, transporturi, telecomunicaţii, industria de armament etc.), în cazurile în care unităţile respective sunt nerentabile sau au rentabilitate redusă şi nu-şi pot procura fondurile proprii şi nici pe cele de împrumut de pe piaţă, ca urmare a imposibilităţii rambursării lor la scadenţă.