Elaborarea, Aprobarea și Executarea Bugetelor Program în Sistemul Sanitar

INTRODUCERE

În vorbirea curentă, ca şi în literatura de specialitate, se folosesc mai multe expresii făcând parte din familia cuvântului finanţe, în sensuri apropiate sau diferite, după caz: finanţe, finanţe publice, finanţe private, finanţe socialiste.

Finanţele publice, în abordarea modernă, la unii economişti contemporani, prevalează conceptul economic, în timp ce la alţii cade accentul pe conceptul sociologic.

În viaţa economico-socială a statelor contemporane, finanţele publice sunt asociate tot mai mult funcţiilor şi sarcinilor statului, având în vedere alocarea optimă a resurselor economice în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societăţii, redistribuirea pe destinaţii a fondurilor băneşti prelevate la dispoziţia statului, precum şi utilizarea mijloacelor de intervenţie ale statului în economie pentru a influenţa activitatea economică.

Noţiunea de buget public nu poate fi disociat de finanţele publice, fiind o categorie fundamentală a ştiinţei finanţelor, un act de previziune a resurselor financiare publice şi a modului de utilizare a acestora. În statele democratice, procesul bugetar se derulează în conformitate cu prevederile dreptului bugetar, cu respectarea principiilor contabilităţii publice şi asigurarea echilibrului între puterea legislativă şi executivă.

În economia de piaţă, bugetul reprezintă un instrument de decizie utilizat pentru constituirea şi alocarea resurselor financiare ale statului pentru realizarea politicilor urmărite de autorităţile publice. Fiind conceput ca un document aprobat prin lege, bugetul public constituie o componentă esenţială a cadrului economic, social şi politic a societăţii moderne. În majoritatea ţărilor bugetele sunt votate anual, fiind bugete de mijloace ce prezintă resursele financiare alocate diferitelor categorii de servicii publice, având caracter funcţional.

Căutarea unei metode de bugetizare care să ia în considerare şi eficacitatea cheltuielilor a dus la apariţia bugetizării pe programe

Ţinând cont însă de numeroasele neajunsuri caracteristice bugetelor de mijloace, multe ţări dezvoltate au elaborat şi aplicat reglementări bugetare bazate pe bugetele plurianuale pe programe, în prezent, majoritatea acestor ţări utilizând bugetele program cu un orizont de timp de 3-5 ani, destinate consolidării disciplinei în materie de cheltuieli publice.

Şi în România, ca şi în celelalte ţări aflate în tranziţie, multă vreme a fost utilizat bugetul de mijloace, reglementările în domeniu fiind concepute după rigorile acestui tip de buget. În perioada actuală, este absolut necesară armonizarea legislaţiei române în materie de buget cu cea din Europa, axată deja pe bugetele program. Aplicarea finanţării pe bază de programe a început în anul 2000, fiind realizat la nivel de ministere şi agenţii selecţionate, urmând ca în următorii ani folosirea bugetelor program să se extindă, pentru ca începând din 2003 să devină obligatorie, o dată cu intrarea în vigoare a noii Legi a finanţelor publice nr.500/2002.

Lucrarea de faţă descrie sistemul public şi sintetizează modul în care principiile bugetare sunt respectate în practică şi are menirea să ofere o imagine de ansamblu asupra utilizării bugetelor multianuale pe programe în cadrul ţărilor dezvoltate din punct de vedere economic, precum şi asupra particularităţilor ale trecerii la finanţarea bugetelor pe bază de programe în România.

Primul capitol al acestei lucrări, are în vedere prezentarea conţinutului bugetar întâlnit în practică, componentele sistemului bugetar, principiile care stau la funcţionării acestui sistem şi aplicabilitatea lor, precum şi o scurtă prezentare a clasificaţiei bugetare.

Următorul capitolul, care dealtfel este esenţa acestei lucrări, intitulat „ Bugetele program în sistemul sanitar” are în vedere prezentarea necesităţii bugetului program , definirea bugetului program, întocmirea, aprobarea şi execuţia acestuia.

Finanţarea sistemului sanitar face obiectul de studiu al celui de-al treilea capitol şi se referă la modul în care sunt colectate fondurile necesare desfăşurării activităţii în sectorul sanitar precum şi modalitatea în care acestea sunt utilizate; urmat de o descriere a bugetului asigurărilor sociale de sănătate, prezentând efecienţa acestui tip de buget.

În practică politicul joacă un rol decisiv în distribuirea fondurilor către sănătate, politica sanitară, parte însemnată a politicii financiare, care contribuie la realizarea unor obiective de mare importanţă de care beneficiază întreaga societate, este prezentată în cel de-al patrulea capitol, şi are în vedere, atât prezentarea generală a acesteia cât şi descrierea politicilor care vizează îmbunătăţirea ocrotirii sănătăţii, evoluţiile şi tendinţele în ultima perioadă de timp în cadrul acestui domeniu.