Emisiunea Bănească

Emisiunea monetară – definiţie

Emisiunea monetară (bănească) se poate defini ca fiind totalitatea actelor şi operaţiunilor efectuate de Banca Centrală a unei ţări, împreună cu Ministerul Finanţelor, operaţiuni ce constau în baterea de semne monetare, stocarea acestora de emitent, emiterea, punerea în circulaţie, respective retragerea din circulaţie a bancnotelor şi monedelor, dar şi formarea de bani scripturali.

O definiţie simplă este aceea că emisiunea monetară reprezintă punerea şi retragerea din circulaţie a numerarului şi a monedei scripturale.

Emisiunea semnelor monetare

Emisiunea semnelor monetare se poate defini ca fiind ansamblul de operaţiuni constând în confecţionarea (fabricarea), stocarea, punerea şi retragerea din circulaţie a semnelor monetare. Semnele monetare constituie formele concrete de manifestare ale monedei, aşa numitele instrumente monetare, care sunt: biletele de bancă (bancnotele de hârtie) şi monedele metalice.

Orice sistem monetar defineşte care este unitatea sa monetară, iar această unitate monetară este pusă în circulaţie şi folosită sub forma concretă a semnelor monetare (băneşti).

La noi, unitatea monetară este leul, cu subdiviziunea banul, aşa cum se reiterează în articolul 10 al Legii nr.34/1991 privind Statutul Băncii Naţionale a României. Leul, ca unitate monetară a sistemului monetar român, este introdus prin Legea nr.14/1867.

Programul de emisiune a însemnelor monetare este elaborat de către Banca Naţională a României astfel încât să asigure necesarul de numerar în strictă concordanţă cu necesităţile reale ale circulaţiei băneşti. Valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, desenul şi alte caracteristici tehnice ale bancnotelor şi monedelor pot fi stabilite numai de către banca centrală, iar grafica este protejată prin înregistrarea la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci din România.

Retragerea din circulaţie a bancnotelor şi monedelor poate fi făcută numai de către Banca Naţională a României, în scopul schimbării însemnelor monetare sau înlocuirii exemplarelor uzate ori necorespunzătoare.

Semne monetare aflate in circulaţie

Emisiunea monedei scripturale

Moneda scripturală sau moneda emisă de bănci este constituită din depozitele băncilor comerciale, respectiv din soldurile creditoare ale agenţilor nebancari care sunt transmise de la un agent la altul prin intermediul cecurilor şi al viramentelor.

Emisiunea (formarea) monedei scripturale se realizează în trei direcţii principale care împletesc diverse şi importante funcţii ale Băncii Naţionale. Aceste direcţii sunt:

- refinanţarea băncilor comerciale de către Banca Centrală

Banca Centrală furnizează lichidităţi societăţilor bancare care le solicită în conformitate cu obiectivele interne şi externe ale politicii monetare şi de credit. Refinanţarea bancară este o operaţiune pe termen scurt care se realizează prin deschiderea de linii de credit societăţilor bancare cărora le este permis să preleve sume de bani dintr-un cont deschis la Banca Centrală pe o perioadă scurtă de timp.

- cumpărarea sau vânzarea de obligaţiuni ale statului

Conform articolului 30 din Statut, Banca Naţională are obligaţia să acţioneze direct sau indirect, ca agent al statului, în ceea ce priveşte: emisiunea obligaţiunilor şi a altor înscrisuri de stat; vânzarea şi răscumpărarea acestora; plata dobânzilor şi a altor speze aferente acestor titluri de stat.

- acordarea de credite direct de către Banca Centrală.